Revenim la Baza Ulmu din Ulmoasa – Baia Mare pentru a vă prezenta proiecte inedite din domeniul agroecologiei. De data aceasta vă arătăm cu sprijinul lui Andrei Lupșe, mentorul bazei Ulmu, cum să vă construiți o sobă-rachetă. În prezent sunt mai multe tipuri de sobe-rachetă, dar cele mai cunoscute sunt încălzitoarele cu masă termică și cele pentru gătit. Pe scară largă, la noi în țară nu sunt foarte cunoscute aceste sisteme, dar în lumea celor pasionați de ecologie s-a aflat despre ele.

Materiale și costuri de construcție

Pentru construirea acestor sobe se folosesc material termoizolant, perlită, șamotă pentru camera de ardere, iar pentru sobele de tip „L“ este necesar un grătar pe care stau lemnele pentru a avea oxigen suplimentar. La încălzitoarele de tip „J“ nu este nevoie de grătar deoarece lemnul se consumă gravitațional datorită acestui tip de tunel de ardere. Prețul depinde de complexitatea sobelor, dar dacă sunt realizate în regim propriu nu costă foarte mult. Spre exemplu, sobele-rachetă precum modelul de gătit conceput de cei de la baza Ulmu este de cca. 20 euro, în vreme ce produsele similare din comerț ajung și la 200 euro.  Pentru a construi însă ceva mai complex precum o centrală-rachetă cu ziduri circulare și alte elemente care asigură o eficiență maximă asemeni celei de la Ulmu prețul poate fi chiar de 3-4 ori mai mare. În ceea ce privește soba de gătit, spune Andrei Lupșe, este cea mai simplu de construit pentru că are trei elemente pătrate din șamotă. Primul element se decupează pentru a putea introduce grătarul și lemnele.

În cazul centralei – rachetă se construiește întâi hornul interior din cărămidă de șamotă care e conectat de tunelul de ardere și zona de alimentare cu lemne. Acesta se termoizolează cu perlită și cu un cilindru metalic în jurul căruia se poate încolăci țeavă de cupru de 1 cm în care se pune apoi antigelul. Apoi se acoperă cu un butoi de 200 l, de preferat cu capac detașabil. Acestuia i se montează jos un element de îmbinare cilindric cu un diametru de 20 cm, care se unește cu tubulatura de inox pentru fumul cald. Această tubulatură va avea o zonă de acces pentru curățare în imediata apropiere a butoiului, precum și una înainte de a se evacua din încăpere. În exterior se construiește un horn din elemente pătrate de șamotă, având la final un capac rotativ sau în „T“. În jurul camerei de alimentare se pune un cilindru termoizolat cu perlită și capac pentru o eficiență sporită. Țeava de cupru cu antigel este conectată la restul sistemului de încălzire, și anume un manometru, o pompă, un vas de expansiune, fluid-control, boiler și calorifere. După datele lui Evans, acest sistem ar trebui să consume undeva la 2 metri cubi de lemn pe iarnă per sobă. Pe lângă încălzire și apa caldă, pe capacul butoiului mare se poate găti, iar în camera de ardere, după ce este numai jar, se pot pune două tăvițe pentru pâine ca și la un cuptor clasic. Practic, cu același sistem se pot face toate acestea, fără să fie nevoie de sobe separate pentru fiecare funcție în parte.

Puterea de încălzire

„Cu soba-rachetă de gătit am reușit să fierbem cu foarte puține lemne 25 de litri de apă în 50 de minute. Pe un aragaz poate veți reuși maximum 10 litri în 50 de minute. Există însă și sobe-rachetă și mai eficiente. Cei de la Aprovecho au conceput modele pentru restaurante sau spitale pe care se pot încălzi 60 sau 100 de litri de apă. Încălzitoarele-rachetă se mențin calde și după două zile dacă există suficientă masă termică. Noi nu am optat pentru o băncuță convențională cu cob (cum se face în general la aceste sobe) care să acopere tubulatura pentru fumul cald deoarece avem suficientă masă ter­mică în zidurile domurilor. Vorbim de 60 de tone de pământ la zidărie și încă de vreo 60 la taluzurile exterioare din pământ și piatră. Astfel hornul interior se menține cald și a doua zi, iar surplusul termic se înmagazinează în zidărie și este păstrat și de învelitoarea de trestie după așa-numitul efect-clopot“, spune Andrei Lupșe. Dacă soba-rachetă de gătit este foarte ușor de aprins, un încălzitor-rachetă necesită puțină experiență. Este important să fie curățată soba de cenușă, să aibă suficient oxigen, în special atunci când încărcăm lemne noi. Acestea trebuie să fie uscate și să nu o supraîncărcăm.

„Sunt oameni care și-au construit singuri astfel de sobe și acum îi încurajează și pe alții să le utilizeze. Noi am construit un astfel de încălzitor la o fermă eco în Preluca Nouă, Maramureș, iar sobe de gătit, modelul Racheta-Ulmu, am realizat la ferma Malin din Bistrița și la o pensiune tradițională de lângă Sarmizegetusa, Costești.“– Andrei Lupșe

• Sobele-rachetă au un consum foarte mic de lemne comparativ cu sobele clasice, poluare foarte redusă (emisie mică de dioxid de carbon) deoarece arde și fumul, eficiență termică mare și posibilitatea de a le construi în regim propriu. În general, sobele-rachetă de gătit sunt pentru terase de vară, nu pentru interior. Există și sobe-rachetă de gătit pentru interior prevăzute cu horn precum cele instituționale de la Aprovecho și chiar și sobe mici pentru apartamente cu hotă precum cele de la „Mangala“.
• În anii 1980 Ianto Evans a construit primele prototipuri de sobe-rachetă. Mai apoi a lucrat împreună cu dr. Larry Winiarski, de la compania Aprovecho, care a preluat ideea sobei-rachetă în formă de „L“ și a dus-o la următorul nivel, făcând sobe de gătit supereficiente împreună cu alți fabricanți precum EcoZoom sau SilverFire și alții. Un alt concept este soba-rachetă în formă de „J“ care a fost preluat de cei care vor să își construiască singuri aceste sobe, ele fiind în general pentru încălzit.

Laura ZMARANDA