Soiuri românești de nuc Geoagiu 65 și Siblișel 252

Geoagiu 65, un soi dezvoltat de către SCDP Geoagiu, este un nuc semiviguros, productiv, rezistent la ger, intră repede în rod, începând din anul 6-7 de plantare, având rezistență bună la ger și la bolile specifice nucului. Greutatea medie a fructului este de 15 grame, iar randamentul în miez este de 50%, conține 69% substanțe grase şi 17,5% substanțe proteice. Tegumentul este de culoare gălbuie-închis. Gustul este plăcut aromat. Maturarea fructelor are loc în a doua jumătate a lunii octombrie. (vezi tabel)

Sibișel 252, dezvoltat de asemenea de către SCDP Geoagiu, este un soi productiv de vigoare mijlocie, care intră repede în rod, începând din anul 6-7 de la plantare, rezistă bine la ger și la bolile specifice nucului. Greutatea medie a fructului este de 12-13 grame, iar randamentul în miez este de 46-50%. Conține lipide, substanțe proteice și are un gust plăcut, aromat. Maturarea nucilor are loc în a doua jumătate a lunii septembrie. (vezi tabel)

Calitatea și productivitatea soiurilor românești sunt confirmate de premiile și distincțiile de calitate obținute prin participarea în anii ’80 la diferite concursuri tema­tice, interne și internaționale. Apoi, după Revoluție, pe când în Europa erau în plin avânt soiurile care au suferit modificări genetice, în România institutele și-au rezumat activitatea strict la activitățile de păstrare a soiurilor.

Soiurile de nuc românesc nu sunt modificate genetic, iar acesta este argumentul suprem atunci când vine vorba de calitatea fructului. Calitatea în detrimentul cantității a fost mereu principala preocupare a institutelor de cercetare românești. Este dovedit faptul că soiurile românești de nuc pot atinge și chiar depăși productivitatea unui soi străin, dacă sunt îndeplinite aspectele de întreținere.

Soiurile de nuc românești au fost create pentru climatul și pământul țării noastre. Orice soi străin are nevoie de o aclimatizare locală, proces care durează cel puțin 5/6 generații de la altoire. Este o dezinfor­mare totală faptul că o plantă se poate aclimatiza instant într-o altă țară. Zona de aclimatizare a unei plante este de asemenea foarte importantă, de exem­plu o plantă creată în sudul țării nu are parametrii de supraviețuire și de productivitate în zona nordică sau centrală a ţării.

Patricia Alexandra POP