Fermierii vorbesc!

Vlad Oancea, fermier localitatea Constantin Brâncoveanu, județul Călărași

„Ca toți fermierii, mi-aș dori să avem continuitate în acordarea subvențiilor, să nu ne mai rugăm să ni se vireze banii. Cred că cei de la conducerea Ministerului Agriculturii ar trebui să fie mult mai apropiați de noi, fermierii, și să ne ajute în problemele cu care ne confruntăm. Cea mai arzătoare problemă ar fi cea a prețurilor. În ultimii 2 ani a fost… știm cu toții cum! Degeaba ne zbatem să obținem producții dacă prețurile sunt foarte mici încât uneori nu ne acoperim nici cheltuielile. Un preț corect și realist cred că ar oferi o altă șansă agricultorilor.“

Gheorghe I. Costică, localitatea Dracea, județul Teleorman

„Autoritățile ar trebui să dea mai multă importanță agriculturii pentru că, dacă ne gândim bine, țăranii sunt rădăcina națiunii. Dacă vrem să avem o țară puternică trebuie să permitem țăranilor să devină puternici. Autoritățile și oamenii în general să se gândească că atunci când vii de la serviciu – fie că lucrezi în IT, fie ca medic sau profesor – pui pe masă mâncare care a rodit în pământ. Să nu uităm să cumpărăm produse românești – legume și fructe, pentru că cele venite din import stau zile întregi în depozite și își pierd valoarea nutritivă; spre exemplu, la ardei scade vitamina C cu 60%. Oamenii statului să meargă mai mult prin teritoriu să vadă care sunt nevoile țăranilor și să țină cont de ele.“

Ioan Pau, crescător de ovine Rațcă

Nu doar ca și crescător de ovine, dar mai ales ca țăran, mi-aș dori ca guvernanții de acum ai țării, dar și cei care vor veni după ei, să își îndrepte privirea și spre clasa asta de jos. Pentru că de aici pleacă toată hrana: pâinea, carnea, brânza. Absolut toată hrana de care avem nevoie. Această clasă socială nu a fost prea băgată în seamă de zeci de ani.

Constanța Ștefan, secretar general al Federaţiei Oierilor de Munte din România

Una dintre problemele crescătorilor de oi este faptul că li se impune colaborarea cu medici veterinari concesionari aleși de ANSVSA. Luna aceasta vom face o delegație la ANSVSA să vedem ce putem face pentru a schimba acest lucru. Vă semnalez câteva dintre problemele cauzate de faptul că ne sunt impuși anumiți medicii veterinari. Spre exemplu, medicii veterinari au uneori în grijă animalele din foarte multe comune și ca urmare nu mai fac față lucrărilor. În consecință, de multe ori aceste lucrări sunt făcute mai mult pe hârtie decât în realitate. Și ce este cel mai important, acest sistem de lucru cu medici concesionari a făcut să dispară asistența din zona de munte, mai ales. Pentru că medicii se ocupă doar de vacinurile obligatorii și acțiunile din program. Dar asistență veterinară nu mai există. Ni se spune să apelăm la medici de liberă practică, dar ca să aduci un medic de liberă practică în vârful muntelui te costă 200 de lei doar ca să îi asiguri transportul. Este dezavantajos. În plus, acest sistem nu îți permite, în cazul în care nu ești mulțumit de serviciile unui medic, să apelezi la alt specialist. Și dacă faci reclamație și află, există riscul să nu te mai servească, că nu mai are el chef. Iar fermierii au nevoie de tot felul de adeverințe de la medicul veterinar. Cred că 50% dintre medici sunt așa. Un alt neajuns este că unii medici au concesionat pe durată foarte lungă de timp. Vă spun, este foarte greu pentru un medic veterinar tânăr să pătrundă într-o comună. Trebuie neapărat să reluăm discuțiile cu ANSVSA pe această temă a medicilor veterinari concesionari pentru că nu se mai poate.

Gheorghe Nițu, fermier Giurgiu

„La zece ani de la aderarea României la UE, putem privi agricultura românească prin prisma performanței. Este un fapt cert că an de an au crescut randamentele la hectar, fermierii s-au dotat cu utilaje performante și de aici rezultate pe măsură. Totuși, comparând cu țările din vestul Europei, agricultura la noi se face cu niște costuri mai mari. În Vest, în schimb, accesul la finanțare este mai ușor, dar și mai prietenos. În plus, și în privința randamentului la hectar, în acest moment am ajuns la 60-70% față de fermierii occidentali, deci mai avem de muncit ca să-i ajungem și, de ce nu, să-i depășim pentru că pe noi ne ajută și solul, pentru că este bun. Tot spre deosebire de colegii noștri europeni, pe noi nici statul nu ne ajută prea mult. Pentru că nu există o strategie pe plan mediu sau lung, de noi depinde, de fermieri, să ne pregătim, să fim informați la zi și să facem față acestei concurențe care este din ce în ce mai mare. Și asta în condițiile în care prețurile sunt din ce în ce mai volatile și în declin. De aceea, cred că trebuie să fim atenți când încheiem contractele, să negociem la nivelul fiecărui cent ca să ne putem face programul de venituri pentru a avea o strategie serioasă în privința costurilor.“

Marian Popa, fermier Teleorman

„După părerea mea, în cei zece ani de UE situația continuă să fie în transformare. Agricultura României a crescut mult în acești ani, după părerea mea – au venit fonduri importante, subvenții importante, iar acestea au contribuit mult la dezvoltarea agriculturii la noi. Și, foarte important, de când am aderat la UE, mulți dintre cei care nu mai făcuseră agricultură înainte au devenit fermieri constatând, cu trecerea timpului, că acesta este un sector care aduce venituri. Sigur, pe lângă lucrurile pozitive, UE ne-a adus și concurență... Dar noi am și exportat concurența pentru că, după cum se știe, România este a doua forță ca potențial agricol din Europa și evident că suntem priviți ca fiind a doua forță după Franța... Și asta nu convine unora. Chiar s-au pus unele piedici pentru a nu fi, ca țară, un concurent foarte puternic. De exemplu, subvențiile... Dacă la noi subvențiile ar fi ca în Franța, vă imaginați cât de puternic ar fi un fermier român... Totuși, aceeași aderare la UE ne-a adus și concurența străinilor în cumpărarea terenurilor agricole. Iar acesta este un mare dezavantaj pentru fermierul român... De aceea cred că statul trebuie să ia unele măsuri administrative și să limiteze mult achiziționarea terenurilor de către străini. Și asta în condițiile în care multe țări occidentale au pârghii care interzic direct sau indirect achiziționarea de terenuri agricole, care de altfel au și prețuri prohibitive. Dar, până la urmă, ce să căutăm noi să cumpărăm acolo, în condițiile în care noi avem un pământ foarte bun?“

Ilie Dan, fermier Ilfov

„Trebuie să recunoaștem că suntem priviți de UE ca o țară mai puțin dezvoltată din cauza faptului că subvențiile noastre nu au ajuns și nu vor ajunge la nivelul țărilor din Vest. Mulți miniștri ne-au promis că până în 2017-2018 vom ajunge la un nivel de subvenționare a agriculturii de 200 de euro, prin SAPS... Ceea ce nu s-a întâmplat, subvenția rămânând la circa 160 de euro. De exemplu, am fost în Belgia. Acolo un fermier se ducea cu tractorul la pompă, alimenta pe card cu motorină și nu era nicio problemă în legătură cu ce cantitate de motorină consumă pe hectar. Se știa că, alimentând cu acest card, el ia motorina fără acciză, în cantitate nelimitată. În schimb, noi ne zbatem să obținem diferența de acciză peste luni de zile, dar și aceasta ba ne-o taie, ba nu... Ni s-au promis niște vouchere dar, după cum vedem, și acestea se tot amână. Apoi, față de ceilalți fermieri din UE, s-a ridicat problema de a avea în fermă depozitele de pesticide. Am fost la o fermă din vestul Europei unde fermierul avea la fermă acest depozit. Nu avea pe cap atâtea controale pentru orice, cum sunt la noi... Din păcate, sunt foarte multe diferențe între noi și ei și nu reușim să ajungem la același numitor. Toate se întâmplă ca și cum ei s-ar teme de noi. Și au și de ce pentru că, de la an la an, avem producții tot mai mari, chiar dacă suntem defavorizați în raport cu fermierii occidentali...“

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 6-8