Această „poveste“ cu festivalul, a început prin anul 2008. Localitatea, fiind locuită de nemți la începuturi, nu a avut ceva mai deosebit ca specific al zonei decât Kerwei-ul. Cum toți locuitorii comunei se ocupă cu legumicultura, primarul Gheorghe Nastor a avut inspirația de a merge pe ce se cultivă mai mult în localitate, și anume lubenița. La început cu strângere de inimă, că poate nu va fi impact. Dar chiar de la prima ediție a fost ceva senzațional. Ideea acestui festival a fost și este scoaterea în evidență a producătorilor din comună nu numai pe plan local, cu ce au ei mai bun. Pe parcursul anilor, alți producători și parteneri, cum sunt cei de la Idvor – Serbia, s-au împrietenit în schimburi de experiență cu vizite reciproce la aceste festivaluri. Semnificativ este și faptul că în limba germană Gottlob înseamnă „Lauda lui Dumnezeu“.

„Din păcate – ne-a relatat primarul Nastor – pe an ce trece producția e în scădere din cauză că nu există o verigă intermediară a desfacerii lubeniței între producători și consumatori autentici. Totdeauna sunt acei celebri intermediari care ne distrug. În ultimii 2-3 ani am reușit să intrăm cu ele pe piață, spre exemplu în Germania, dar prin Ungaria. Adică, ungurii cumpără lubenița de la noi, merg și o înregistrează, apoi o trimit în Germania la vânzare. Am mai vândut lubenița în Cehia, Slovacia, Austria, dar nimic organizat. Acum suntem într-o discuție cu niște nemți de la Freiburg, care vor să cumpere lubenița direct de la noi. Dar organizat, nu să meargă la fiecare producător, individual. E greu să-i faci să se asocieze, că altfel ar sta lucrurile. La Gottlob se cultivă cel mai mult Crimson Sweet, soi olandez cu derivatele sale. Noi am avut la Lovrin un laborator de cercetare în acest domeniu cu celebra Lubeniță 504 și prin «bunul» obicei românesc s-a distrus tot. Marea parte ce se cultivă aici sunt hibrizi. Unii își cumpără răsaduri direct din Olanda. Oamenii sunt deja specializați în procesul tehnologic cu irigații, cu tunele etc.“

10.000 de tone de lubeniţă în 2016

„Dacă până acum ieșeam cu lubenița la vânzare după 15 august, acum s-a ieșit de prin 15 iulie. Asta și din cauza schimbărilor climatice, dar și a noilor tehnologii pe care le folosesc producătorii. La ora actuală, în comuna Gottlob avem 40 de producători mai mari ce cultivă lubeniță doar pe 270 ha. A scăzut mult suprafața. Asta mai ales și din cauza desfacerii. Dacă am avea desfacere cum trebuie am ajunge la 500 ha cultivate“ – spune primarul.

În ceea ce privește înregistrarea mărcii, primarul Nastor precizează: „Am fost un pic mai pe fază cu asta. De 2 ani ne-am chinuit cu inerția celor de la OSIM care ne cereau articole, materiale de prin anii ’70. Atunci era alt sistem de proprietate și oamenii cultivau prin grădini, nu pe suprafețe mari cum e acum. Până la urmă am reușit înregistrarea la OSIM. Producătorii care sunt din Dăbuleni şi care vând în mai multe oraşe din ţară, după ce îşi termină marfa, vin la Gottlob, cumpără şi revând în continuare. Spun că e lubeniţă de la ei, nu spun că e de Gottlob. Într-un fel e deranjant. Dar până la urmă, totul e până la bani, producătorul e bucuros că are cui să vândă.

Festivalul este deja o tradiție și are un impact destul de mare asupra localității pentru că ne știe lumea, iar prin el ne promovăm comuna. Timișul are un singur brand – lubenița de Gottlob. Guvernanții ar trebui să stimuleze legumicultorii pentru că suntem invadați de produse legumicole decorative fără gust“, a conchis primarul din Gottlob, Gheorghe Nastor.

Clement LUPU

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 22