Vovidenia, schitul din Poiana Liniștii

Situat în apropierea Mănăstirii Neamț, schitul Vovidenia este un sfânt lăcaș ce a fost înființat din dorința monahilor mănăstirii de a se retrage în locuri mai liniștite în perioada Postului Mare. Frumusețea și liniștea locurilor îi determină pe credincioși să revină tot mai des și să participe la oficierea slujbelor, aproape, dar destul de departe de zumzetul creat în jurul mănăstirii aparținătoare.

Scurt istoric

Era o perioadă în care mulți călugări se depărtau de Mănăstirea Neamț, dar reveneau la viața de obște după finalul fiecărui post. Însă, în timp, unii călugări au întemeiat într-o poiană o mică așezare monahală și apoi o biserică. Există mărturii istorice din jurul anilor 1700 despre acest lucru și chiar la un moment dat schitul a devenit mănăstire. Se cunoaște faptul că schitul a fost construit în anul 1749 și reînnoit între 1790-1799.

Dezvoltarea sfânt lăcașului se datorează unui fost episcop al Romanului, părintele Ioanichie, care neuitând începuturile vieții monahale, s-a întors și a dezvoltat schitul, a cumpărat terenurile din jur, însă dorindu-și ca biserica sa din lemn să reziste peste timp chiar și după ce el nu va mai fi, a donat-o Mănăstirii Neamț.

Biserica veche a fost construită din lemn, motiv pentru care s-a deteriorat în timp și i-a determinat pe monahii să construiască una din piatră. Cu toate acestea, biserica veche și-a continuat rostul, fiind donată oamenilor dintr-un sat din împrejurimi. Astfel, construcția bisericii actuale a început în anul 1849, iar sfințirea ei a avut loc în anul 1857. Era o biserică simplă, fără o vastă pictură interioară, iar în momentul restaurării, ce a avut loc începând cu anul 1968, a fost și pictată.

Din vechea biserică de lemn s-a păstrat icoana Maicii Domnului, cunoscută în zonă ca fiind cu două guri, ce datează din jurul anilor 1750, dar și catapeteasma. Aceasta este considerată unică în zonă deoarece are inserat încă un rând de icoane sub cele praznicale. Icoanele de pe această catapeteasmă arată în imagini cele 12 evanghelii din Joia Mare, un element unic pentru zona Neamțului.

Un alt nume importat în istoria bisericii este Visarion Puiu, mitropolitul Bucovinei, care a hotărât ca în apropierea schitului să aibă o casă arhierească ce avea să-i servească în momentul retragerii sale. Acest lucru nu s-a mai întâmplat din cauza destrămării României Mare, însă părintele a îndrăgit schitul și chiar dacă era episcop în zona Bălți, Republica Moldova, a suportat cheltuielile pentru restaurarea bisericii dar și a construcției bisericii. N-a apucat să se bucure prea mult de ceea ce construise la Vovidenia pentru că a fost trimis și în exil, acolo unde a stat mai bine de 20 de ani și a înființat prima episcopie ortodoxă română din Diaspora.

Mihail Sadoveanu, salvatorul schitului

În perioada comunistă, casa părintelui Visarion avea să devină sediul CAP-ului din zona Vânători Neamț, însă salvarea avea să vină la acel moment din partea nimănui altcuiva decât Mihail Sadoveanu, un mare om politic ale acelor vremuri. Acesta a obținut casa pentru el, a transformat-o în casă de creație. Rolul acestuia nu se oprește aici, pentru că a intervenit și stopat transformarea schitului într-un depozit al CAP-ului.

Marele scriitor a îndrăgit sfântul lăcaș și chiar l-a ilustrat într-unul dintre romanele sale, Demonul tinereții. Mai mult, denumirea zonei în care se află schitul, poiana liniștii, este parte din descrierea lui Sadoveanu.

Astăzi, strada pe care este situat schitul poartă numele Mihai Sadoveanu, iar casa mai sus amintită a devenit în anul 1966 muzeu. Considerat ca fiind reședința sa de vară, muzeul cuprinde portretele părinților, un portret și un bust al scriitorului, o icoană din secolul al XVIII-lea, o masă florentină, un șah de fildeș, un pianul, dar și diverse obiecte de vânătoare și pescuit, precum și cărți și volume de documente istorice.

Departe de grandoarea altor mănăstiri din zonă, schitul de călugări este vizitat frecvent de pelerini din toată țara, iar în zilele de hram, pe 21 noiembrie atunci când se sărbătorește intrarea în Biserică a Maicii Domnului, dar și pe 12 decembrie, de Sf. Spiridon, numărul acestora este tot mai mare de la an la an.

Larissa DINU