Unbeaten 2021    Adama decembrie 2020
update 22 Jan 2021

Cum se pot reduce pierderile de apă din sol

Este binecunoscut că apa este factorul determinant al producţiei agricole. În perioada de toamnă-iarnă (2012-2013) s-au acumulat cantităţi importante de apă în sol.

Sarcina şi măiestria agricultorilor constau în a găsi soluţii practice prin care să se piardă cât mai puţină apă existentă în sol.

Pierderile au loc prin două căi principale: prin consumul de către buruieni (mari consumatoare de apă) şi prin evaporare la suprafaţa solului.

Buruienile pot fi combătute prin lucrări de calitate ale solului efectuate la timp, realizate atât la pregătirea terenului pentru semănat, cât şi pe parcursul perioadei de vegetaţie.

Pentru a reduce pierderile prin evaporare se urmăreşte ca solul să nu fie tasat, să nu aibă crustă, să nu fie denivelat şi lucrările să se execute cât mai superficial, fără a provoca răscolirea pământului, ci doar afânarea stratului de la suprafaţă, care devine un fel de mulci izolator ce împiedică evaporarea apei. Terenul denivelat pierde 30-50% de apă în plus faţă de cel nivelat.

Imediat la desprimăvărare, când solul s-a zvântat, se încep lucrările pentru însămânţarea culturilor din urgenţa I.

Pe suprafeţele care au ieşit din iarnă mărunţite şi nivelate se poate intra direct la semănat, în special pentru seminţele mici, care se încorporează la mică adâncime, brăzdarele semănătorii asigurând pătrunderea la adâncimea necesară.

În cazul în care au început să apară buruienile anuale, abia răsărite, acestea pot fi combătute printr-o lucrare cu grape cu colţi reglabili sau cu sapa rotativă, după care se intră la semănat.

Dacă au apărut şi buruieni perene, se va efectua o lucrare cu combina­torul, până la adâncimea de semănat.

Nu este indicat să se folosească grapa cu discuri la lucrările de primăvară deoarece aceasta răscoleşte pământul, provocând mari pierderi de apă, iar adâncimea de lucru este greu de controlat.

Experienţele noastre au demonstrat că, faţă de lucrarea cu grapa cu colţi reglabili, atunci când pregătirea patului germinativ s-a făcut cu combinatorul, s-au pierdut în plus 6,2 mm din apa acumulată în sol, iar când s-a lucrat cu grapa cu discuri, pierderile de apă prin evaporare au ajuns la 12,8 mm şi chiar la 28 mm.

Prin aplicarea îngrăşămintelor organice se pot reduce pierderile de apă deoarece solul reţine cu 20% mai multă apă în acest caz.

De regulă, prin fertilizare se realizează o concentraţie a soluţiei solului şi pierderile de apă prin evaporare sunt mai reduse.

După răsărirea culturilor prăşitoare sau chiar înainte de răsărire, dacă s-a format crusta sau încep să apară buruieni, se va executa o lucrare cu grapa cu colţi reglabili sau cu sapa rotativă.

La porumb se poate efectua această lucrare înainte de răsărit sau atunci când acesta are peste trei frunze, dar cu condiţia să nu fie în stare de turgescenţă.

După recoltarea culturilor de vară este indicat să se efectueze lucrarea de dezmiriştit, imediat după recoltare, pentru ca, prin amestecarea resturilor vegetale cu solul, să se formeze un mulci care împiedică pierderea apei care se mai găseşte în sol şi, totodată, asigură o uşoară infiltrare în sol a apei care provine din precipitaţii.

Avantajele praşilei

În continuare, la culturile prăşitoare se pot aplica 2-3 praşile mecanice şi, dacă este necesar, se pot efectua şi praşile manuale pe rând, cel puţin în vetrele de buruieni.

Experienţele demonstrează că, şi în lipsa buruienilor atunci când ele au fost combătute prin erbicidare, efectuarea praşilelor asigură sporuri importante de producţie la porumb, soia, floarea-soarelui şi sfeclă de zahăr.

Prin praşile se realizează o afânare a solului în stratul superficial, se elimină surplusul de CO2 din sol şi se asigură o mai bună oxigenare. Totodată, se astupă crăpăturile prin care au loc mari pierderi de apă din straturile mai profunde.

Determinări efectuate în luna mai, la cultura porumbului, au scos în evidenţă că pierderile de apă prin evaporare în terenul neprăşit au fost de 4,9 mm/zi, iar în zona prăşită de 1.8 mm/zi, ducând la producţii de 6.580 kg/ha la neprăşit şi de 7.850 kg/ha la prăşit.

Prof. dr. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2013