Măsuri pentru prevenirea evoluției negative a solurilor

Aplicarea tehnologiilor de cultură necorespunzătoare duce la degradarea continuă a solului, care ajunge uneori la starea de nefolosință prin sărăturarea secundară, prin acidifiere, prin înmlăștinire, prin eroziune avansată, prin tasare-compactare, prin scăderea conținutului în humus, prin diminuarea elementelor fertilizante etc.

O contramăsură la aceste dezechilibre o constituie agricultura durabilă care constă în capacitatea acesteia de a satisface necesitățile generației actuale, fără a compromite șansa generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități.

Pentru a evita aceste fenomene de degradare a solului sunt necesare o serie de măsuri, și anume:

1. Dezvoltarea sectorului zootehnic care, pe lângă faptul că poate valorifica superior producția agricolă, este un furnizor de îngrășăminte naturale foarte favorabile îmbunătățirii însușirilor solului. Dacă ne referim numai la sectorul taurin, efectivele au scăzut de la peste 5 mil. capete în 1989 la mai puțin de jumătate.

a) Dacă există zootehnie se vor cultiva plante furajere, graminee și leguminoase anuale și perene. Acestea, pe lângă faptul că oferă furaj de bună calitate, au acțiune benefică asupra structurii solului și acumulării și conservării apei. Prin procesul de simbioză al leguminoaselor solul este îmbogățit în azot.

Totodată, leguminoasele, prin rădăcinile pivotante adânci, aduc calciu la suprafață, acesta fiind foarte necesar în complexul coloidal argilo-humic de formare a agregatelor structurale.

b) Dacă există zootehnie există gunoi de grajd care, prin aplicarea a 30 t/ha, asigură 3.000 kg humus care constituie sursa de elemente nutritive pentru plante.

2) Prin menținerea solului permanent verde, adică după recoltarea culturilor principale, se însămânțează culturile secundare prin care se valorifică energia luminoasă până toamna târziu, se protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie și de temperaturile foarte ridicate.

Se reține apa și se previne eroziunea, se evită levigarea nitraților și, foarte important, se asigură cantități importante de masă organică pentru sol.

3) Încorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale. Pentru a menține în echilibru procesele de humificare/mineralizare este necesar să se asigure anual cca 10 t/ha materie organică. Din resturile vegetale se asigură până la 5 t/ha, restul trebuie administrat ca îngrășământ organic.

4) Fertilizarea corectă a culturilor se face evitând fenomenele de acidifiere sau alcalinizare. Scăderea sau creșterea pH-ului sunt determinate atât de fertilizări necorespunzătoare cu îngrășăminte cu caracter acid pe solurile cu pH-ul scăzut sau un caracter basic pe cel cu pH-ul ridicat, dar și din cauza capacității de tamponare a solului scăzută ca urmare a legării calciului de către radicalii acizi.

Prin aplicarea gunoiului de grajd și prin culturile leguminoase și, dacă este necesar prin amendamente, se îmbunătățesc aceste soluri.

5. Se recomandă executarea de lucrări mecanice cât mai puține, cu utilaje ușoare, la umiditatea optimă pentru a evita acțiunea de prăfuire a agregatelor structurale, praf care astupă porii solului și nu permite infiltrarea apei care băltește, se scurge, se evaporă, se pierde.

De dorit ar fi să se lucreze cu utilaje agricole cu șenile care reduc cu 60% presiunea asupra solului, evitând astfel compactarea. În astfel de condiții regimul aerohidric este favorabil unei activități intense a microorganismelor din sol, creatoare de elemente nutritive pentru plante.

Din cele de mai sus rezultă că este la îndemâna agricultorilor ca, prin tehnologii de cultură corecte, să prevină evoluția negativă a solurilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU