„Jocul“ temperaturilor

Legumicultorii care au semănat tomatele mai devreme, unii chiar la sfârşitul lui decembrie – începutul lui ianuarie, şi care au început sau se pregătesc să înceapă repicatul vor trebui să fie extrem de atenţi cu regimul termic. Acesta va trebui să fie mai redus cu câteva grade pentru a nu favoriza o creştere vegetativă şi mai ales pentru a limita alungirea plantelor.

Această alungire este favorizată atât de nebulozitatea accentuată, cât şi de reducerea cantităţii de lumină ca urmare a măsurilor şi mijloacelor pe care le folosim pentru protejarea plantelor faţă de frigul de afară. Nu de puţine ori plantele sunt acoperite de trei rânduri de folie: primul sub forma unor tunele joase, al doilea la dolie, sub forma unui ecran şi, în fine ultimul, folia de acoperire propriu-zisă a solarului.

Referitor la regimul termic din perioada de produs răsad de tomate, fac câteva precizări. Pentru germinaţia optimă a seminţelor se asigură o temperatură de 20-22°C. După germinare, temperatura se scade la 17-18°C, dacă lumina este favorabilă, sau la 13-15°C, dacă lumina este nefavorabilă. După repicare, din nou se creşte temperatura la 20-22°C, timp de 3-4 zile, după care se revine la temperatura de 17-18°C.

Foarte important este ca, după apariţia celei de a doua frunze adevărate, timp de 2-3 zile, temperatura să se reducă la 8-10°C, ceea ce va favoriza inducerea primei inflorescenţe mai devreme, adică după mai puţine frunze, şi a unui număr mai mare de flori în prima inflorescenţă, adeseori datorită ramificării acesteia. Din păcate, acest „joc“ al temperaturilor este destul de dificil de realizat de majoritatea legumicultorilor, atât din cauza sistemului tradiţional în care se produce de regulă răsadul la noi cât şi a perioadei în care se face repicatul. Momentul optim pentru repicare este cel în aşa-zisa fază „de cruciuliţă“, adică după formarea primei perechi de frunze adevărate.

Importanţa asigurării necesarului de fosfor

Temperatura în zona sistemului radicular trebuie să fie de 18-20°C şi nu mai redusă de 12°C. În caz contrar, absorbţia unor elemente minerale va fi redusă semnificativ. Cel mai afectat element, în condiţii de temperaturi scăzute, este fosforul. Absorbţia acestuia se poate reduce şi cu peste 70%, conducând la deficit de fosfor, ceea ce va însemna un sistem radicular slab dezvoltat, dar mai ales o stare energetică deficitară a întregii plante. Să nu uităm că fosforul este principalul transportor de energie al plantei.

Simptomele vizibile care apar în cazul temperaturilor mai scăzute faţă de optim sunt pe frunze. Acestea capătă o culoare violacee, mai ales pe partea inferioară, semn al unei absorbţii deficitare a fosforului. Folosirea în acest caz a unor îngrăşăminte foliare complexe, bogate în acest element, cum ar fi FOLIMAX 0,3%, este foarte benefică. Fenomenul este amplificat în cazul în care amestecul nutritiv este unul clasic, pe bază de pământ de ţelină, mraniţă şi nisip. Acest amestec este de regulă mai rece şi are un conţinut scăzut de fosfor hidrosolubil, mai ales dacă nu s-a adăugat superfosfat sau un îngrăşământ complex bogat în fosfor, pe bază de fosfat mono sau diamoniacal, ori fosfat de potasiu sau chiar acid fosforic.

Buna asigurare cu fosfor a plantelor legumicole favorizează:

• un sistem radicular bine dezvoltat;
• o mai bună lăstărire;
• prelungeşte vegetaţia;
• creşterea numărului de flori şi procentul de legare a acestora;
• creşterea timpurietăţii;
• scăderea sensibilităţii plantelor la: Alternaria, Botrytis, Fusarium, Erwinia, Phytophtora.

Alegerea turbei adecvate

Şi cultivatorii care au ales turba ca substrat pentru producerea răsadurilor pot avea probleme, dacă au semănat sau repicat mai devreme. Printre multiplele avantaje pe care le are acest substrat se numără şi acela că permite plantelor un ritm mai accentuat de creştere. Deci ar trebui să semănăm mai târziu cu cca două săptămâni. Realizăm în acest fel şi o importantă economie de energie. Sau ce am dat în plus, ca bani, pentru procurarea turbei, recuperăm printr-un consum mai mic de energie pentru încălzit. Dar rămân celelalte avantaje, printre care lipsa agenţilor patogeni şi a seminţelor de buruieni, o bună capacitate de reţinere a apei ş.a.

Atenţie la tipul de turbă pe care îl folosim! În general, pe piaţă sunt două tipuri: pentru semănat şi pentru repicat. Cel pentru semănat, mult mai fin mărunţit, are o rezervă de elemente nutritive mai mică. Asta înseamnă că, dacă prelungim momentul repicării, plantele nu vor mai avea suficientă hrană şi vor dezvolta o culoare verde gălbui. În acest caz va trebui intervenit cu îngrăşăminte foliare complexe, cu macro şi micro elemente, aminoacizi şi alte substanţe bioactive, de genul FOLIMAX 0,3-0,5%. Aceste intervenţii se vor face şi în cazul folosirii unei turbe adecvate, specială pentru repicare, dacă se prelungeşte perioada de producere a răsadului cu mult peste cea optimă. De exemplu pentru tomate, vârsta optimă este de 45-55 de zile. Ea poate să crească la 65 de zile dacă se folosesc ghivece mai mari pentru repicat şi dacă se efectuează 1-2 răriri ale răsadurilor, adică o scădere a desimii plantelor pe m2, pentru a evita alungirea acestora.

Prevenirea bolilor şi normele de udare

Referitor la agenţii patogeni, atenţie la ciupercile de sol care sunt favorizate de temperaturile scăzute şi de umiditatea relativă ridicată a aerului. Este vorba de Pythium debaryanum, Rhizoctonia solani şi Fusarium spp., care provoacă aşa-numita „cădere“ a plantulelor de tomate, ardei, pătlăgele vinete, castraveţi, pepeni galbeni, varză, conopidă şi salată. De aceea recomand ca, ori de câte ori condiţiile de mediu permit, să se aerisească răsadniţa sau solarul răsadniţă. Concomitent se vor efectua tratamente preventive cu Previcur sau Proplant 0,15%, sau Previcur Energy 0,1%, sau Folpan, sau Merpan 0,15%. Prevenirea alungirii plantelor se poate face cu un produs pe bază de Cycocel, 0,1-0,15%. Tratamentul se aplică începând din faza de 2-3 perechi de frunze adevărate. Un efect retardant îl are şi aplicarea unui tratament cu zeamă bordeleză. Atenţie la temperatura apei cu care se realizează soluţiile de tratament! Aceasta nu trebuie să fie mai mică de 15°C şi mai mare de 25°C. De asemenea, este bine ca, înainte de efectuarea tratamentelor cu 24-48 de ore, plantele să nu se ude.

Referitor la udarea răsadurilor în această perioadă, în condiţii de temperaturi mai scăzute, normele vor fi mai mici la intervale ceva mai mari, pentru a se evita excesul de umiditate. Aceşti doi parametri sunt în funcţie de componentele amestecului nutritiv, de caracteristicile hidrofizice ale acestuia, adică de capacitatea de reţinere a apei.

Dr. Victor LĂCĂTUŞ
Director ştiinţific, ICDLF Vidra
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013