Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 16 May 2021

Călător în Tibet… raiul spiritual al omenirii (IV)

Templul Jokhang, „Casa lui Buddha“

În drumul de la gara din Lhasa spre hotelul unde urma să ne cazăm am întâlnit mai mulţi localnici care se deplasau într-un mod original, fără a se ridica în picioare. Aveam să aflu că pelerini din Tibet, Nepal şi chiar India urmau anumite trasee care străbăteau oraşul pentru a ajunge purificaţi spiritual la Templul Jokhang. Unii dintre ei au nevoie de câțiva ani pentru pelerinajul la templu. Alţii nu pot ajunge la destinaţie fiind bătrâni sau bolnavi, dar au grijă ca un dinte să ajungă acolo şi să fie incrustat simbolic în coloana sfântă de santal din templu, reprezentându-le astfel dorinţa şi rugăciunea.

Cei veniți în pelerinaj înconjoară templul în sensul acelor de ceasornic, în acelaşi mod cum au şi ajuns aici, adică târându-se efectiv, străbătând străduțele şi piața din Barkhor, pe o rută circulară de aproape 1 km numită „kora“.

Considerat centrul spiritual, cel mai sacru şi mai important lăcaș de cult din Tibet, Templul Jokhang a fost construit în anul 642 d.Hr. de către regele Songtsän Gampo. Soțiile regelui, o prințesă chineză și una nepaleză, au adus drept zestre statui ale lui Buddha.

Lamaismul are patru şcoli principale, fiecare cu mănăstiri proprii, însă Jokhang nu aparţine niciuneia, ci este un loc comun şi sfânt pentru pelerinaj. De-a lungul timpului edificiul s-a extins pe o suprafaţă de 2.500 m², construcţia combinând trei stiluri diferite: tibetan, indian de tip vihara și chinezesc al dinastiei Tang. Importanţa templului nu s-a limitat la domeniul religiei ci şi la cel laic, aici aflându-se şi sediul Consiliului guvernator al Tibetului.

Templul Jokhang a fost devastat în secolul al XIII-lea de invadatorii mongoli, iar în secolul al XX-lea de către chinezi. Mii de texte sacre și statui au fost distruse sau furate. Edificiul este într-un proces continuu de restaurare şi extindere, iar datorită importanței sale a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Norbulingka, palatul de vară al lui Dalai Lama

Complexul arhitectural numit Palatul de vară a fost locul unde natura mi s-a părut mult mai generoasă decât în întregul oraş Lhasa.

De la ghidul nostru am aflat că, la inițiativa celui de-al şaptelea Dalai Lama, a început construcția edificiului în secolul al XVIII-lea, apoi a devenit reşedinţă de vară şi a fost finalizată de următorul lider spiritual, Jampel Gyatso.

În jurul palatului se află Grădina Pietrei Prețioase, cea mai mare din Tibet, întinsă pe o suprafață de 36 ha.

Altitudinea la care se află aceasta a fost o piedică în dezvoltarea anumitor specii de pomi fructiferi şi plante. Deşi sunt meri, caişi sau piersici, nimeni nu a văzut acolo fructele coapte. Se spune că în perioada sa de glorie în grădina palatului erau păuni şi raţe. Acum aceasta a devenit un loc preferat pentru picnic sau pentru organizarea unor festivaluri tradiţionale. Am văzut la el acasă un Mastif tibetan, apărătorul templelor, o adevărată legendă şi, nu în ultimul rând, una dintre cele mai scumpe rase de câini din lume.

Palatul Norbulingka a fost locul strâns legat de problemele politice și religioase, fiind destinat pentru meditaţie şi relaxare, dar și pentru semnarea unor acorduri politice.

Frumusețea și originalitatea arhitecturii din acest loc şi integrarea armonioasă în peisaj am surprins-o în câteva fotografii pe care le revăd cu drag ori de câte ori vorbesc despre Tibet.

Deja gândul îmi zboară către alte locuri despre care urmează să vă povestesc. Aşadar, propun să mai rămânem împreună.

GALERIE FOTO

Teofilia Banu