Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 16 May 2021

Călător în Tibet… raiul spiritual al omenirii (III)

Pelerinaj prin mănăstirile tibetane Drepung şi Sera

Cele două lăcaşuri atrag mulți vizitatori și pelerini din toată lumea. Numărându-mă printre ei, am avut prilejul să înțeleg mai bine anumite canoane ale religiei budiste. Complexele monahale sunt o pată de culoare în acele locuri cu un relief fără prea multă vegetaţie, iar istoria lor e plină de întâmplări care te fascinează.

Mănăstirea Drepung a fost cea mai mare și cea mai influentă din Tibet, cu peste 10.000 de călugări. Numele înseamnă în tibetană Mânăstirea Colectării de Orez. Aici au avut reședința primii patru Dalai Lama şi a fost încă de la fondare, în secolul XV, un important centru de pregătire al călugărilor din secta Gelugpa. Aceştia îşi definitivau pregătirea după 20 de ani de studiat învăţăturile budiste. Acum se pare că au mai rămas puțin peste 500 de călugări și impresia e că acest loc e tratat cu o anumită „răceală“ de către autorități. De aici au pornit principalele proteste împotriva ocupației chineze și poate de aceea e supravegheat îndeaproape.

M-au impresionat bucătăria cu vase mari de cupru încastrate în cuptoare de pământ în care se pregătea hrana şi se obținea untul de iak, apoi o statuie a lui Buddha de vreo 15 m frumos luminată și înconjurată de candele în care drept combustibil ardea acest produs specific locului şi obţinut aici – untul de iak. Vizitatorii primeau apă sfințită din care luau câte o gura, iar cu restul se stropeau pe cap. Era acolo și o oglindă sacră despre care se spunea că vindecă bolile celor care priveau în ea. Am avut norocul să vedem călugării rugându-se după un anumit ritual și citind scripturi.

Mănăstirea Sera se află la poalele muntelui Tatipu şi a fost construită în timpul dinastiei Ming, iar numele înseamnă în limba tibetană trandafir sălbatic deoarece pe toată durata construcției pe munte erau trandafiri sălbatici înfloriți.

Edificiul a fost un important centru de învăţătură budistă, păstrat şi dezvoltat de-a lungul a cinci secole, dar ca și la Drepung numărul călugărilor a scăzut de la aproximativ 6000 la câteva sute. Învăţătura budistă se dobândea nu doar prin studiu individual sau cu maeştri, ci şi prin dezbateri, iar la Mănăstirea Sera vizitatorii pot asista la acest ceremonial orânduit după un anumit orar.

Impresionante sunt acolo mandalele din nisip colorat. În mod normal, călugării distrug aceste mandale de îndată ce le termină, însă la Sera erau păstrate câteva special pentru a fi arătate turiştilor.

Mandala este o imagine a Universului, o diagramă circulară ce păstrează cu rigoare o anumită simetrie care se concentrează asupra unui centru, având ca structură împărțirea suprafeței în patru segmente egale. Este folosită şi acum în ceremonii sacre și în meditații ce ajută oamenii să ajungă la iluminare. Se spune că aduce pace şi armonie în spațiul în care e expusă. Sper ca armonia și înțelegerea să reînvie în Tibet.

Un ritual de „înmormântare“ mai puțin obișnuit ne-a fost dezvăluit când am descoperit niște picturi în interiorul mănăstirii. Dincolo de muntele pe care este situată mănăstirea există un loc unde sunt depuse corpurile celor decedaţi, iar acolo cineva le taie bucăţi şi le dă vulturilor. Se pare că în anii ’60 guvernul chinez a interzis acest ritual considerat barbar, însă, forţat de puterea tradiţiei tibetane, prin anii ’80 l-a redeclarat legal. Reîncarnarea pe un nivel superior îi face pe tibetani să nu pună mare preț pe viața și pe corpul lor actual.

Nu am avut voie să facem fotografii în interiorul mănăstirilor, dar am avut grijă să rețin multe detalii pe care din când în când le rememorez cu plăcere. Regret că nu pot să vă împărtășesc în întregime senzațiile unice pe care le-am trăit atunci, dar vă sfătuiesc să nu ratați șansa de a le vedea personal.

Călătoria in misteriosul Tibet continuă. Țineți aproape pentru o nouă poveste.

GALERIE FOTO

Teofilia Banu