Cum trebuie pregătit patul germinativ?

Marii agronomi apreciau că, pentru a asigura condiții corespunzătoare pentru germinarea semințelor, este necesar „pat tare și plapumă moale“ (fig. 1).

Un pat germinativ bun asigură un semănat de calitate, germinarea și răsărirea uniformă a plantelor, realizarea densității optime și, în final, recolte ridicate, de bună calitate.

Pregătirea necorespunzătoare a patului germinativ, prin lucrări adânci, cu denivelări și mari pierderi de apă, face ca sămânța să fie încorporată la adâncimi diferite, cu germinarea și răsărirea eșalonate, goluri în cultură, nerealizarea densității și plante debilitate, ușor concurate de buruieni și atacate de agenți fitopatogeni.

S-a demonstrat că o plantă de porumb răsărită cu întârziere, când plantele vecine au 2 frunze, înregistrează un minus de producție de 30%.

Cerințele agrotehnice la pregătirea patului germinativ sunt:

– afânarea și mărunțirea solului să se execute numai până la adâncimea de semănat;

– să se realizeze prin cât mai puține treceri;

– să se încorporeze uniform îngrășămintele și erbicidele volatile aplicate;

– să se folosească grape cu colți sau combinatorul, cel mai indicat (fig. 2), și nu grapa cu discuri.

Folosirea grapei cu discuri în primăvară, pentru sfecla de zahăr, de exemplu, a dus la reducerea densității culturii cu 30%.

Patul germinativ este optim pregătit când are parametrii din tabelul 1.

Pentru cerealele păioase se cere ca sub nivelul de încorporare a seminței densitatea aparentă (Da) să fie de 1,2-1,3 g/cm3, cu menținerea capilarității și ascensiunea apei la semințe, iar deasupra seminței stratul de sol să fie afânat, cu densitatea aparentă 1,1-1,2 g/cm3 pentru a asigura accesul ușor al aerului și căldurii (vezi fig. 1).

Condițiile de calitate la pregătirea patului germinativ se pot urmări în tabelul 2.

Din cele de mai sus, pentru activitatea practică rezultă următoarele:

– pentru culturile de primăvară terenul să intre în iarnă afânat, mărunțit și nivelat (suprafețele nelucrate să se definitiveze în ferestrele iernii);

– primăvara, pentru culturile din urgența I, patul germinativ se poate pregăti numai printr-o singură trecere cu grapa cu colți reglabili, în special pentru culturile cu semințe mici;

– pentru culturile care se însămânțează mai adânc (mazărea) se va lucra cu combinatorul până la adâncimea de încorporare a seminței;

– pentru culturile însămânțate mai târziu, în cazul când apar buruieni, se va lucra cu grapa cu colți reglabili sau sapa rotativă, când buruienile sunt slab înrădăcinate, iar în preziua sau în ziua semănatului se va lucra cu combinatorul până la adâncimea de semănat a fiecărei culturi.

Regula de bază: pregătirea patului germinativ până la adâncimea de semănat. Pentru a înțelege consecințele abaterilor de la această regulă oferim un exemplu: cultura sfeclei de zahăr.

a) când patul germinativ s-a pregătit până la 8 cm, la semănat unele semințe ajung la 8 cm, altele la 4-5-6 cm. Cele de la 4-5-6 cm nu au germinat pentru că nu au avut suficientă apă, nefiind în legătură cu substratul așezat, cu capilare prin care se ridică apa. Ele germinează după eventualele ploi; cele ajunse la 8 cm au germinat dar, având substanțe de rezervă, nu au reușit să ajungă la suprafață;

b) când patul germinativ s-a pregătit corect, la adâncimea de semănat însă, prin treceri repetate cu grape, tăvălugi, combinator care au pulverizat solul și au format crustă, semințele au germinat, dar nu au putut străbate crusta sau au răsărit parțial și debilitate;

c) când terenul a fost pregătit din toamnă, iar în primăvară s-a efectuat pregătirea patului germinativ printr-o singură trecere, până la adâncimea de semănat, s-au obținut cele mai bune rezultate.

Prin urmare, lucrării de pregătire a patului germinativ trebuie să i se acorde un maxim de atenție deoarece de aceasta vor depinde, în mare parte, nivelul și calitatea recoltelor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU