IOANA DAN n-a putut despărți cariera didactică de dragostea pentru folclor. Predă muzica la șase școli gimnaziale din Cerașu, Drajna și Posești-Prahova, ca profesor titular, este profesor-îndrumător al grupului vocal de adulți din cadrul Ansamblului „Poienița“ din Drajna, cântă în spectacole, este invitată în emisiuni folclorice la posturile locale și naționale de televiziune, dar izbânda cea mai mare se leagă de faptul că piesele sale au fost incluse în arhiva radioului public. Tânăra știe că o mai completă recunoaștere decât cea a specialiștilor de la Radiodifuziunea Română, poate singurul loc unde se mai triază corect valorile, nu poate exista pentru un interpret.

– Ați visat vreodată să fiți o mare solistă, o Irina Loghin, de exemplu, că tot suntem în Prahova?

– Cine nu visează la așa ceva? Între timp însă mi-am dat seama nu doar că îmi place să cânt. Că mai important este să știu ce, cum și unde cânt. Dar aș fi vrut să fiu Ileana Sărăroiu! Mi-a fost și-mi este model, reperul meu în tot ceea ce înseamnă interpretare, repertoriu, autenticitate, valoare.

– Când v-ați dat seama că viața dvs. este legată de muzică, de cântec?

– La mine acasă, în Vâlcănești-Prahova, am urcat pe scenă ca oricare alt copil, la serbările școlare. Mai târziu am activat în cadrul Ansamblului „Brâulețul“. Cred că atunci am știut precis că tot restul vieții mele vreau să fac muzică. Am fost admisă la Liceul de Artă „Carmen Sylva“ din Ploiești, unde nu exista decât o secțiune de canto clasic. În acel an conducerea școlii a decis să înființeze o clasă de folclor, eu fiind prima elevă înscrisă la canto popular. L-am avut profesor pe dl Leonida Brezeanu, cel care coordona și Ansamblul „Marama“, renumit la acea vreme. Dânsul mi-a îndrumat pașii către dna Maria Văduva, cunoscuta interpretă de muzică populară din Muntenia, pe care o admir fără rezerve. Fiul domniei sale, naistul Romeo Văduva, m-a învățat primele noțiuni de teorie a muzicii.

În timpul liceului am mers o vreme la Școala Populară de Artă (clasa prof. dr. Maria Tănase Marin), la Palatul Copiilor (prof. Victoria Catană), iar cu „Marama“ am fost în turnee în Turcia, Italia și în țară. Mi s-a părut natural apoi să urmez o facultate de muzică, iar acolo am avut șansa de a-l avea profesor pe dl Gheorghe Oprea, cel care mi-a coordonat lucrarea de licență, dar în plus a mai făcut două lucruri: m-a făcut să doresc să urmez o carieră didactică și m-a învățat ce înseamnă muzica de calitate.

Îmi place grozav munca de profesor. Ador copiii, iubesc folclorul, deci s-ar putea spune că mi-am împlinit vocația.

– Ați câștigat și câteva premii la concursuri de folclor („Irina Loghin“, „La izvor de dor și cântec“, „Miorița“).

– Da, însă nu am perseverat, fiindcă mi-am dat seama că nu am un repertoriu distinct și din acest motiv am de pierdut. În jurii erau specialiști faimoși (prof. Emilia Comișel, prof. Gheorghe Oprea). Îmi spuneau: „E-n ordine, ai o voce foarte frumoasă, interpretezi bine, riguros, dar n-ai o muzică a ta, o identitate.“ Și atunci am lucrat la acest aspect. Nu imediat însă. Am vrut întâi de toate să am o stabilitate, m-a interesat să mă titularizez la catedră, mi-am obținut gradele didactice și abia apoi am pornit la munca de a culege folclor. N-am avut foarte mare noroc; am găsit fragmente de piese la sătenii din Cerașu, unde locuiesc acum, la mama, la bunicul meu, cântăreț și el la armonică, le-am îmbunătățit, păstrând structura de bază însă, iar cele șapte melodii sunt imprimate în radio, cu Orchestra Națională, condusă de maestrul Adrian Grigoraș. Iar marea mea mulțumire este că toate au fost incluse în arhiva radio, ceea ce înseamnă mult, e ca și cum aș fi trecut cel mai important examen din viață. E confirmarea că munca mea este de calitate.

– În afară de a vă asculta la radio, de a vă vedea la televizor, unde vă mai pot întâlni iubitorii de muzică? Ce planuri muzicale aveți?

– Concertez numai cu Ansamblul „Poienița“, condus de dl Marin Văcărelu, iar dânsul are multe parteneriate în județ și în țară ori cu Republica Moldova. Nu merg separat în spectacole pentru că nu am timp: școala îmi ocupă mare parte din zi, am o familie foarte frumoasă, mă ocup de educația fetiței mele de 9 ani, care are și ea o voce tare frumoasă, iar când am un răgaz îl folosesc pentru a imprima un următor material la radio. O să vă mirați, nu vreau să-mi fac un CD fiindcă, în opinia mea, acesta nu reflectă nici calitatea interpretativă a unui solist și nici valoarea repertoriului.

Maria BOGDAN