Cum produc grecii hrană și furaje pentru animale și din piatră seacă

Conform obiceiului din ultimul deceniu, cumpăna dintre ani mi-o petrec pe meleaguri străine, cât mai departe de casă, motivată de perioada dispariției premature a fiului meu. De astă dată am fost în Insula Cipru, locul de origine a zeiței frumuseții, Afrodita. Formația profesională de inginer agronom nu mă poate lăsa impasibil la peisajul agrar care se derulează în fața mea, printre obiectivele turistice pentru care am fost atrași să le vizităm. De la bun început am fost impresionat de străduința insularilor de a valorifica fiecare palmă de teren pentru a produce hrană pentru oameni sau furaje pentru animale. Pe terenurile în pantă din sudul, vestul și nordul insulei cu substrat predominant calcaros de diferite consistențe, suprafețele sunt terasate și cultivate cu viță-de-vie sau pomi fructiferi. Nu îți vine să crezi cum de este posibil ca pe un substrat pietros de culoare albă, aparent neproductiv, să crească cu folos viță-de-vie sau pomi fructiferi precum măslinul, citricele, rodia, glădicea, smochinul și altele.

Vița-de-vie și vinurile de o calitate excepțională i-au atras din vechime pe invadatori, printre care, potrivit legendei, și pe sultanul Selim al II-lea, fiul lui Soliman Magnificul, adept înfocat a lui Bachus, despre care se spune că a cucerit insula pentru a se îndestula cu această licoare divină.

Din fructele măslinului, pe lângă tradiționalul ulei, se prepară delicioase plăcinte și alte produse de patiserie, esențe pentru șampoane, balsamuri, creme și alte sortimente de cosmetice; lemnul se utilizează pentru foc, construcții sau se confecționează obiecte de artizanat; copacul în sine servește ca umbră pentru animale și multe alte întrebuințări.

Pe drept cuvânt, măslinul este considerat un dar al zeilor, fiind venerat în tot spațiul mediteranean. Din citrice, pe lângă consumul direct al fructelor, sunt preparate numeroase sortimente de produse alimentare și cosmetice. Fructele de rodie sunt stoarse pe loc cu ajutorul unei prese simple, rezultând un suc deosebit de gustos și hrănitor. Din păstăile de glădice se extrage o pastă cu care se îndulcesc numeroase produse de patiserie sau bombonerie reco­mandate pentru diabetici. Aceste produse rezultate din plantații de vie, pomi și arbuști fructiferi se întâlnesc pretutindeni la nivel maximal de cultivare ca suprafețe și densități.

În estul insulei întâlnim suprafețe de teren majoritar plane cu soluri roșietice „terra rosa“, mai fertile, pe care se cultivă grâu de toamnă și în special cartofi, de la care se obțin 2-3 recolte pe an în condiții de irigare, care se exportă apoi în țările învecinate și nordul european. Creșterea animalelor este mai puțin dezvoltată din cauza suprafețelor reduse pentru asigurarea furajelor. Puținele turme de capre și oi se hrănesc cu tufărișurile și ierburile de pe terenurile unde nu se pot înființa plantații de pomi și arbuști fructiferi sau cultiva cu legume sau cereale. Este de admirat cum, lângă aleile ce mărginesc blocurile de locuințe și hotelurile moderne, se cultivă grâu de toamnă sau alte culturi.

Absolut de la toate culturile producția obținută se procesează pe loc după metode tradiționale și se livrează în partizi mici sub marcă și origine controlată locuitorilor și turiștilor. Până și laptele de măgăriță este transformat în produse cosmetice. Este de admirat cum din agricultura acestei țări cu condiții naturale aproape improprii practicării ei se obține un maxim de profit pentru cei care produc, procesează și comercializează.

Și când te gândești că la noi sute de mii de hectare de terenuri mai bune pentru practicarea agriculturii zac în continuare nelucrate ori sunt insuficient exploatate nu poți decât să te întristezi văzând cum procedează și prosperă alții în condiții cu adevărat vitrege.

Teodor MARUȘCA

GALERIE FOTO