Articole revista 01 Februarie 2016, 11:19

Pergamentul secolului XXI

Scris de

„Vibrația dată de foliculii piloși îi conferă pergamentului o noblețe pe care materialele moderne nu o pot avea. Autenticitatea și valențele estetice pe care le are acest material natural îi asigură viitorul.“

Pergam, Asia Mică. Acesta este orașul în care, cu 300 de ani î.Hr., s-a „născut“ pergamentul. A fost un alt pas spre civilizație, încă o dovadă că omul vrea să lase posterității o istorie generoasă. Aceeași istorie care astăzi ne spune că regele asiro-babilonienilor, Eumenes al II-lea, deranjat de interdicția faraonului Ptolemeu al V-lea de a mai livra papirus către Pergam, a renunțat la „favorurile“ Egiptului. A căutat, în schimb, soluții și așa a apărut pergamentul, un suport nou pentru scris realizat din piei de animale tinere, obținut printr-o tehnologie relativ simplă, după o serie de reguli de fabricație. Prin această invenție, Pergam s-a transformat în cetatea pergamentului.

Secole diferite, aceeași tehnologie

Totuși, care a fost viața pergamentului de la data apariției sale și până acum? Se pare că tehnologia de realizare a lui a fost dezvoltată după căderea Imperiului Roman de Răsărit și s-a răspândit în aproape toată Europa, iar, odată cu dezvoltarea Imperiului Bizantin, pergamentul a devenit și mai puternic. Însă nu pentru totdeauna. Hârtia i-a luat în cele din urmă locul, iar în Europa pergamentele se mai realizează astăzi doar în câteva locuri. România are privilegiul de a se alătura acestei caste pentru că, în cadrul unei secții a Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie, se mai realizează pergamente. Este singurul loc din țară unde tehnologia asiro-babilonienilor prinde viață sub îndrumarea dnei ing. Lucreția Miu. Domnia sa ne-a vorbit despre pergamentul secolului XI.

Începând cu anul 1999, la solicitarea muzeelor care îşi doreau pergamente, dna ing. Lucreţia Miu a trebuit să treacă spre o altă frontieră în activitatea sa profesională. Pe lângă preocupările deja existente privind stabilirea unui protocol de restaurare şi conservare a manuscriselor istorice prin metode de investigare noninvazivă sau microinvazivă, a apărut și provocarea de a reînvia meșteșugul realizării pergamentelor. Cu resurse bibliografice limitate în ceea ce priveşte tehnologiile de fabricație, dna Miu a trebuit să desluşească singură secretul lor. A realizat primele pergamente îmbinând tehnologiile străvechi cu ceea îi punea la dispoziție știința modernă. Astfel a reușit să stabilească niște tehnologii-cadru pe care le putea adapta în funcție de calitatea materiei prime, de tipul de piele și grosimea ei, de temperatura mediului ambiant. Experiența i-a arătat însă că prin folosirea materialelor moderne, foarte reactive, se obțin pergamente cu o degrabilitate mult mai accentuată. A rămas așadar fidelă tehnologiilor inventate cu mii de ani în urmă, cărora le-a adus mici îmbunătățiri.

Prelucrare în câțiva pași

Pentru realizarea pergamentelor se folosesc în general pieile de animale mici: ied, capră, vițel, chiar și porc și iepure, iar secția institutului folosește materie primă de la abatoare și fermieri. Prelucrarea pieilor trebuie începută cât mai aproape de momentul sacrificării pentru că o conservare îndelungată face ca aderențele de pe partea cărnoasă să inducă fenomene de degradare. Urmează apoi două sau chiar trei săptămâni în care pieile sunt supuse mai multor procese. Inițial pieile sunt spălate, apoi sunt ținute în apă aproximativ trei zile. După această hidratare, care permite înlăturarea eficientă a seului și a aderențelor de carne, pieile sunt puse o săptă­mână într-o soluție de var. Astfel se realizează o peptizare a colagenului din piele și se inițializează depărarea la nivelul foliculului păros. De fapt, această soluție permite ca depărarea manuală să se facă mult mai ușor. Urmează apoi încă un tratament scurt cu var și mai multe spălări prin care acesta este îndepărtat din structura pielii. Aceste ultime operații din prelucrarea pieilor se realizează cu apă distilată pentru că apa Bucureștiului are o duritate mare și nu permite ca spălările să fie de cea mai bună calitate. Pergamentul este pus la uscat în stare tensionată astfel încât toate zonele topografice să fie uniform întinse. Realizarea lui se încheie cu ultimele finisaje (tratarea cu praf de cretă, lustruirea cu piatră ponce sau praf de piatră etc.).

„Realizarea unor replici pentru documentele istorice deteriorate și folosirea pentru crearea unor obiecte de artă, precum abajururi sau stampe, pot asigura existența pergamentului. Acesta ar putea avea multe întrebuințări moderne. Cred că va exista întotdeauna o nişă de utilizatori care vor dori să deţină acest material deosebit de rezistent, cu o viaţă incomparabil mai mare decât hârtia. Pergamentul poate fi un obiect de lux folosit pentru documente importante. Parlamentul britanic, spre exemplu, cheltuieşte în jur de 1.000.000 lire sterline pe an pentru pergamentul necesar scrierii actelor legislative. Însă cred că oricine dispune de materie primă poate avea pergamente. Tehnologia de prelucrare ne este foarte cunoscută acum și suntem dispuși la colaborări.“

● Pergamentul este un material care permite inclusiv printarea, dar nu cea pe bază de laser, pentru că o temperatură mai mare de 65° Celsius îi afectează structura. Pergamentele pot fi scrise cu orice tip de cerneală, dar un plus de originalitate şi autenticitate îi dau cernelurile ferogalice.

● Gradul de hidrofilie – capacitatea de a absorbi apa – nu foarte avansat permite răzuirea şi implicit rescrierea pergamentelor. Astfel de pergamente se numesc palimpseste. Astăzi, prin dezvoltarea tehnicilor multispectrare, putem citi primele scrieri făcute pe pergament.

● În colecția de manuscrise istorice ale lumii, cele mai vechi exemplare de pergament par a fi fragmente de piele de cămilă găsite în regiunea Hebron din Iordania de azi. Acestea datează, cu aproximaţie, din secolul VIII î.Hr. O astfel de descoperire te face să te întrebi dacă nu cumva pergamentele sunt nemuritoare. Prin analizele termice la care a fost supus pergamentul s-a demonstrat că într-o mie de ani pierderea masică ar fi de 2-5%, în funcție de calitatea lui. Însă pentru o conservare cât mai eficientă pergamentele trebuie păstrate la un nivel de umiditate de 55-60% şi la o temperatură între 12-18°C. Un avantaj al lor este rezistența la deteriorările cauzate de lumină.

● Preţul unui pergament variază între 120 de lei şi poate ajunge până la 300 lei în funcţie de calitatea materiei prime folosite. Din anul 2003 Institutul de Textile și Pielărie a început să furnizeze pergamente către Academia de Artă Frumoasă de la Universitatea Regală de la Copenhaga, către Biblioteca Naţională a Republicii Cehe, Klementinum, şi Universităţii din Torino. Există colaborări și cu Academia de Arte de la Viena şi Centrul de Cercetări Slavo-Bizantine din Sofia. În țară realizează pergamente pentru instituții culturale importante precum Muzeul de Istorie a României, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Sfântului Sinod.

Laura ZMARANDA


Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti