Semnificațiile și tradițiile lui Făurar

Februarie este cea mai scurtă lună din an, iar denumirea populară provine de la meșterii făurari care ascuțeau și pregăteau uneltele pentru muncile agricole. Tot în această perioadă se formau poduri de gheață peste ape, fără cuie și fier. E semn de primăvară, noaptea-i rece, ziua-i tot mai cald, iar bufnițele și pițigoii revin la viață. De îngheață și bate vântul, anul va fi mănos și vara secetoasă; dacă apa curgătoare e caldă, e semn că vin geruri năprasnice; de plouă și tună, în vară se anunță grindină și furtuni. Încă de la începutul lunii, gospodarii presară gunoi în livezi, fac curățenie pe lângă casă, pregătesc altoii și florile pentru grădină.
Încă din prima zi a lunii, țăranii țin sărbătoare pentru protejarea recoltelor, celebrându-l la această dată pe Sfântul Mucenic Trifon – patronul insectelor dăunătoare, în popor cunoscut și ca Trif Nebunul sau Triful Viermilor. Următoarea zi este Întâmpinarea Domnului însă, dincolo de sărbătoarea creștină, la sate se ține Ziua Ursului sau Stretenia. Se spune că ursul iese din bârlog. Dacă e soare se sperie de propria umbră, intră înapoi și e semn că iarna se va prelungi; dacă e înnorat rămâne afară, își strică bârlogul, așadar e semn de vreme bună. Este ziua în care anotimpul rece se confundă cu cel cald, păsările încep să se cuibărească, se dă de pomană, boii nu se pun la treabă și nu se aruncă cenușa din sobă, că altfel vor veni lupii.
În data de 10 februarie se sărbătorește Sfântul Mucenic Haralambie, zi în care nu se lucrează pentru a fi apărat de boli, pentru a avea culturi sănătoase și casa ferită de primejdii. Se dă de pomană, se sfințesc colaci care, împreună cu aghiasma, au rolul de a feri animalele de boli. Pe 11 februarie este ziua Sfântului Mucenic Vlasie Episcopul, protectorul păsărilor și al femeilor gravide.
Se spune că păsările migratoare se întorc, iar agricultorii nu fac treabă tocmai pentru ca să nu aibă stricăciuni provocate de înaripate.
Pe 24 februarie se sărbătorește Dragobetele – logodnicul păsărilor, patronul dragostei sau cap de primăvară ori fiul Babei Dochia, un tânăr chipeș și cu suflet bun, zeu al iubirii care seduce fetele. În această zi păsările încep să își facă cuib, nu se sacrifică niciun animal, iar fetele și băieții au motiv de bucurie. În unele zone din țară se obișnuia ca tinerii să meargă la cules de ghiocei și viorele în pădure; fetele se întorceau alergând, urmate de feciorii care le îndrăgeau. În alte zone, încă de dimineață, tinerii adunau zăpada, o lăsau să se topească, iar cu apa obţinută se spălau pe cap pentru a avea părul frumos. Dragobetele sărută fetele! este sintagma zilei și motiv de sărbătoare. Tineretul din sat se aduna cândva pentru a sărbători, a dansa și a mânca, adică a-și face Dragobetele după cum se spunea, tocmai pentru ca să fie feriți de boli, iar restul anului să fie îmbelșugat. Gospodinele trebuie să facă curat în casă, în semn de prosperitate, iar dacă pupăza se aude cântând se vestește un an spornic și bun.
În funcție de perioada în care se sărbătorește Paștele, în primele luni ale anului începe și Postul Mare și se țin diverse tradiții, uneori încă din februarie, alteori din martie. Anul acesta obiceiurile vor putea fi puse în practică începând cu luna martie, dar despre acestea vom detalia în următorul material al rubricii Calendarul popular.
Loredana Larissa SOFRON
traditii romanesti, semnificatii, Faurar
- Articol precedent: Ceramica de Şişești, un brand ce dăinuie în timp
- Articolul următor: Gabriel Dumitru, un nume care s-a impus deja în muzica muntenească