Articole revista 05 Ianuarie 2016, 10:47

Echinacea purpurie

Scris de

Echinacea purpurea Moench., din familia Asteraceae, este o plantă originară din America de Nord, cu largi întrebuințări medicinale. În România primele studii au fost realizate de USAMV Cluj-Napoca, unde s-au început aclimatizarea și cultivarea ei. În prezent, Institutul de Cercetare-Dezvoltare a Cartofului și Sfeclei de Zahăr Brașov cultivă planta în ferma ecologică, livrează material și tehnologii la comandă fermierilor care doresc să realizeze o astfel de cultură. Despre tehnologia de cultură ne-a vorbit ing. Sorina Nițu, de la ICDCSZ Brașov, cea care, de altfel, cultivă la propriu planta, având o experiență științifică și practică bogată în acest sens.

Importanța culturii

Echinacea este o plantă folosită în medicina alternativă grație proprietăților imunostimulente, antivirale, cicatrizante, antiinflamatoare etc. Vechii indieni de pe continentul american o întrebuințau pentru cicatrizarea rănilor, sub formă de cataplasmă și intern, la tratarea tuturor bolilor. Ca materie primă, de la echinacea se folosesc părțile aeriene (herba echinacea), recoltate în perioada înfloritului, și rădăcina (radix echinacea), recoltată începând cu anul al III-lea de vegetație sau la desființarea culturii.

Particularități biologice

Echinaceea este o specie perenă, erbacee, cu aspect de tufă: rădăcinile sunt subțiri, firoase, de culoare brună; tulpina plantelor atinge înălțimea de 80-140 cm; frunzele sunt lung pețiolate, pubescente; florile de culoare roz-violacee sunt ligulate (specifice fam. Asteraceae) și se formează începând cu anul II de vegetaţie; fructul este o achenă muchiată, de culoare alb-gălbui, cu dimensiunea de 2-4 cm.

Tehnologia de cultură

Amplasarea culturii de echinacea se face în afara asolamentului, după plante premergătoare care lasă terenul curat de buruieni. Pe același lot poate reveni după 4-5 ani. Terenul se pregătește diferit, în funcție de epoca de semănat. Se recomandă o arătură adâncă de toamnă, la 25-30 cm.

Pentru semănatul de toamnă se realizează mărunțirea solului cu grapa cu discuri, urmată de o lucrare cu grapa cu colți sau combinatorul. Pentru semănatul de primăvară, brazdele se lasă sub acțiunea înghețului și dezghețului, urmând ca patul germinativ să fie pregătit în același mod ca toamna, cu câteva zile înainte de semănat. Planta se înmulțește prin semănat, răsad și, mai rar, prin despărțirea tufei.

Înmulțirea prin semănat direct în câmp se realizează toamna târziu (octombrie-noiembrie) sau primăvara devreme (martie-aprilie). Norma de semănat este de 2 kg/ha. La stabilirea distanței dintre rânduri se va ține cont de utilajul cu care se va face întreținerea culturii (motocultor, motosapă sau manual, cu sapa). În tratatele de specialitate se recomandă 50-60 cm între rânduri și 15-25 cm între plante, pe rând, cu o densitate de 80 mii plante la ha.

Înmulțirea prin răsad este mai sigură. Răsadul se produce în răsadnițe sau sere. Când plantele au 2-3 frunze adevărate, se repică în ghivece de 6 x 6 cm. Răsadul este bun pentru plantat când plantele ating înălțimea de 15-18 cm și au format 5-6 frunze. Cu câteva zile înainte de plantare se efectuează o călire a plantelor prin aerisirea progresivă a serelor. Transplantarea răsadului în câmp se face în luna mai, de preferat după ploaie, când randamentul de prindere este maxim. Plantarea răsadului se efectuează manual, cu plantatorul sau mecanic, la distanța de 60-70 cm între rânduri și 30 cm între plante, pe rând, asigurându-se o densitate de 60-65 mii de plante la hectar.

Înmulțirea prin despărțirea tufei este o metodă puțin folosită. Se recomandă în cazul suprafețelor mici sau atunci când se dorește multiplicarea plantelor valoroase.

Lucrările de întreținere și recoltarea

Până la răsărirea plantelor se recomandă o prașilă oarbă pentru distrugerea crustei și a buruienilor, se practică plivitul între plante ori de câte ori este nevoie și prașile manuale sau mecanice între rânduri. Recoltarea se face începând din anul II de vegetație, în perioada înfloritului, pe timp însorit.

Plantele recoltate se întind în strat subțire, în spații special amenajate, întorcându-se zilnic, pentru evitarea  apariției mucegaiului. Randamentul de uscare este de 4:1, producția ajungând la 2,5 tone plante uscate la hectar, în anul II, iar în anul III, la 5 tone plante uscate la hectar.

Ce spun americanii despre echinacea

Cum spuneam, indienii din America de Nord au fost primii care au descoperit efectele terapeutice ale acestei plante. Unele surse vehiculează că un institut oncologic din SUA ar fi arătat că vracii indieni au vindecat peste 100 de cazuri de cancer folosind echinacea. Un oarecare doctor cu origini germane, H.C.F. Meyer, care a practicat medicina în Nebraska, prin anii 1870, este considerat părintele introducerii plantei în medicină. Despre sucul și ceaiurile sale se vorbea în termenii „elixirul doctorului Meyer“ sau „purificatorul de sânge al lui Meyer“. În 1910 însă Asociația Medicală Americană a declarat echinacea un „remediu inutil al vracilor“, iar prin 1930 planta a căzut în dizgrația americanilor. În schimb, începe să fie cercetată și folosită puternic în Germania de medicul Gerhard Madaus, fiind mai apoi un tratament utilizat la scară mondială. În 1980 echinacea își face reintrarea în SUA, în prezent fiind cel mai bine vândut extract de plante din America (peachridgeglass.com).

Uz medicinal

Condiționată sub formă de capsule, tinctură, sucuri și ceaiuri, echinacea poate fi folosită în afecțiuni renale, biliare, respiratorii, digestive, în amigdalite, bronșite cronice, rino-sinuzite, angine, cervicita, colecistita, diabet, eczeme, furunculoza, gripă, guturai, herpes, insuficiență renală, infecții ginecologice și urinare, plăgi purulente etc. Ceaiul este și un excelent detoxifiant. Unele studii au arătat că persoanele care au utilizat această plantă medicinală au prezentat o rată a îmbolnăvirilor respiratorii mai scăzută cu 50% față de restul subiecților, iar o gripă dispare după 1-4 folosind compuși pe bază de echinacea. Tinctura se obține din 20 g de rădăcină mărunțită, pusă în 100 ml de alcool de 70 grade. Se lasă 15 zile la temperatura camerei, agitând des preparatul. După această perioadă se strecoară și se poate utiliza sub formă de 10-40 de picături diluate în apă, de trei ori pe zi, înainte de masă. Decoctul se poate obține din 1-2 lingurițe de plantă mărunțită, care se fierbe în 250 ml de apă, timp de 10 minute. Se strecoară, putându-se consuma două căni pe zi. O cură de ceai durează 21-30 de zile, cu o pauză de-o lună, după care se poate relua. Unii specialiști recomandă și sucul de echinacea pentru infecțiile virale sau microbiene și în curele de detoxifiere, câte o linguriță de trei ori pe zi. Tratamentul se face nu mai mult de 30 de zile, câte trei zile, cu pauză de alte trei zile.

Maria BOGDAN


Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti