Construcții vechi pentru timpuri noi

 „Toate construcțiile vechi poartă în ființa lor o memorie a străbunicilor noștri și a unui stil de viață.“

La fel ca tradițiile, meșteșugurile sau portul popular, casele vechi, bătrânești sunt o parte a istoriei noastre. Fiecare sat, născut în câmpie sau la umbra munților, spune prin gospodăriile sale o poveste. O poveste despre oamenii care trăiesc în intimitatea lui și despre viața lor în armonie cu natura. Casele ridicate tradițional, cu materiale oferite generos de resursele naturale ale pământului, în culori calde, vesele erau până nu demult în perfectă concordanță cu peisajul înconjurător. Nu umbreau frumusețea sălbatică a naturii, dar reprezentau totuși o amprentă personală a omului. Astăzi chipul satelor se schimbă prin clădiri grandioase, cu influențe străine de tot ce înseamnă tradițional. Nici măcar regiunile consacrate pentru arhitectura lor, cum este Maramureșul spre exemplu, nu vor să se abată de la cadența timpului. Totuși, în amalgamul „mutațiilor“ arhitecturale pot fi găsite soluții. Prima dintre ele, spune Anamaria Iuga, cercetător în domeniul etnologiei, este implementarea unor proiecte pentru conștientizarea valorilor arhitecturii tradiționale, în vederea salvării și valorificării sale.

De la casele bătrânești la cele străine de orice tradiție locală

Să te pui în calea avalanșei de schimbări care transformă patrimoniul arhitectural tradițional al țării pare o misiune imposibilă. Totuși putem face pași în acest sens. O dovedește Asociația „Câte-n lună și-n mansardă“. Organizația, înființată în 2012 în Bucureşti, a fost implicată în diverse proiecte culturale dedicate în special copiilor. Însă, pe lângă aceste proiecte, asociația și-a propus să promoveze și meșteșugurile. Așa a luat naștere în 2012 proiectul „Bătături. Urme lăsate de meșteșuguri“ și proiectul „Pro Șura. Construcții vechi pentru timpuri noi“ desfășurat în 2013. Despre inițiativa acestui ultim proiect, dna Iuga spune jovial că a fost creionată la o „întâlnire a fetelor la un ceai“ și că a pornit de la realitatea tristă a dărâmării caselor vechi, a anexelor lor gospodărești și a pierderii identității regionale. „Interesul nostru privind construcțiile vechi a fost provocat de schimbările radicale care au putut fi observate în schimbarea peisajului arhitectural al zonei. Casele vechi sunt bine integrate în peisaj, spre deosebire de cele noi, în culori străine de orice tradiție locală, dar și de dimensiuni mai mari decât am fi întâlnit la construcțiile anterioare. În mare măsură schimbarea aceasta s-a produs încă din perioada comunistă, când Legea nr. 59/1974 stabilea că nu se mai pot construi case decât cu cel puțin două niveluri (P+1, ori P+2). Perioada de după 1989 doar a accentuat fenomenul început deja în anii 1970, un aport important fiind adus și de către rata mare a migrației întâlnite în aceste sate ca urmare a închiderii industriei miniere în zonă.“

Soluții pentru revalorificare

Inițiativa Asociației „Câte-n lună și-n mansardă“ s-a transformat în planuri concrete, iar echipa proiectului, formată din persoane specializate în științele socio-umane, etnologi, antropologi, sociologi, arhitecți, dar și 20 de voluntari, tineri studenți sau absolvenți de arhitectură, de etnologie ori sociologie, a pornit spre comuna Șișești, zona Chioarului din judeţul Maramureş. În cadrul cercetării au fost alese 10 gospodării, pentru fiecare dintre ele realizându-se câte o hartă a suprafeței totale, incluzând și terenurile din apropiere, nu doar construcțiile și releveele lor. Regiunea aleasă pentru implementarea proiectului, spune dna Iuga, are o dinamică aparte prin faptul că este supusă intens transformărilor, mai ales a celor care implică arhitectura. Și aici oamenii vor să renunțe la traiul simplu în favoarea unui stil contemporan, iar dorința lor de a trăi în confortul unei vieți moderne pecetluiește soarta construcțiilor vechi. Cu toate acestea, unele gospodării, ale căror case vechi au fost dărâmate, încă mai păstrează șurile vechi din lemn tradiționale.

„Prin proiectul acesta am vrut să oferim și câteva posibile soluții de introducere a confortului, de a adapta vechile construcții la cerințele moderne. Am propus, spre exemplu, refolosirea șurilor vechi construite în general din lemn de stejar, un lemn de esență tare, făcut să dureze în timp, din gospodăriile unde nu se mai cresc animale și unde acestea și-au pierdut rolul de a adăposti fânul. Felul în care au fost concepute permite ca jumătate din construcția lor să fie folosită în continuare în scopul în care a fost construită, iar cealaltă jumătate să fie transformată într-o cameră de locuit, o bucătărie de vară, spre exemplu. Mulţi săteni fac deja acest lucru. O altă soluție ar fi transformarea completă a funcției clădirii, pentru a deveni o casă de locuit sau chiar o casă unde se pot primi turiști.“

Salvare pentru șura din Surdești

În cadrul acestui proiect a fost documentată și ultima șură din satul Surdești, o construcție veche, acoperită cu paie, acesta fiind un acoperiș tipic pentru zonă până prin anii 1970. Despre această construcție Anamaria Iuga spune că este cea mai interesantă dintre cele studiate pentru că era acoperită cu paie, făcută din lemn de fag şi construită pe o talpă de stejar. Șura spectaculoasă purta patina timpului, iar starea avansată de degradare îi conferea și mai mult farmec. Amenințată nu numai de vitregia vremurilor, ci și de construcția iminentă a unei clădiri ce se voia a-i lua locul, echipa Pro Șura a propus transformarea ei într-o casă de locuit ori pensiune sau mutarea ei într-un alt loc din gospodărie. În cele din urmă, acest simbol al comunității ar putea fi salvat prin translocarea într-o altă zonă etnografică diferită de Chioar, în zona Maramureșului. Ultima șură din satul Surdești va fi restaurată și folosită apoi în scop turistic.

Proiectul Pro Șura a fost susținut și de Fundația Pro Patrimonio, specializată în domeniul salvgardării și valorificării monumentelor istorice și a arhitecturii vernaculare, care a venit cu specialiști și voluntari în domeniul arhitecturii, de către Primăria Șișești, de Fundația socio-culturală pentru democrație „identitate, unitate, generozitate, acțiune“ din Baia Mare, care derulase mai multe proiecte culturale de valorificare a patrimoniului cultural local în județul Maramureș, dar mai ales în comuna Șișești, și de către Biroul individual de arhitectură Funețan Ina Gabriela din Baia Mare.

La finalul proiectului „Pro Șura. Construcții vechi pentru timpuri noi“, finanțat de către Administrația Fondului Cultural Național, a fost întocmit și un Ghid de bune practici unde sunt prezentate studiile de caz, dar și soluții de refolosire a clădirilor și sugestii practice de a le repara ușor și fără costuri mari. Cei interesaţi pot consulta ghidul la adresa următoare:

(http://issuu.com/lunadinmansarda/docs/brosura prosura)

Laura ZMARANDA