Turist în China multimilenară (VI)

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/

Tărâmul cu multe religii

Una din preocupările mele atunci când călătoresc pe meleaguri străine este să aflu cât mai multe despre credința  în divinitate a oamenilor locului. China și Tibetul au reprezentat apogeul a tot ce am văzut până acum.

Taoismul, confucianismul şi budismul sunt religii separate în cadrul sistemului religios. În China nu există o separare strictă în cadrul comportamentului practic religios și nici măcar între filozofie, cultură și religie țelul fiind găsirea căii spre Divinitate și Absolut. Confucianismul este cel mai concludent exemplu de îmbinare a religiei cu filozofia și modul de viață.

În epoca modernă chinezii susțin că sunt un popor areligios, iar studiul religiilor tradiționale este îmbinat în așa numita „învățătură despre strămoși“.

Caracteristică pentru mentalitatea chineză este credinţa într-o armonie universală preexistentă a cerului, pământului şi fiinţei umane. Universul este considerat un organism bine echilibrat şi controlat de „stăpânul suprem“, care nu este văzut întotdeauna ca o entitate personificată. Se credea, de asemenea, că oamenii aveau acces la lumea supranaturală şi puteau comunica cu ea, iniţial prin intermediul şamanilor sau al preoţilor, iar mai târziu prin împărat. Acesta era „trimisul cerurilor“ şi garanta ordinea cosmică pe Pământ din punct de vedere politic şi religios (sursa https://istoriiregasite.wordpress.com)

Templul Cerului și al Pământului, simbolul religiei taoiste

Complexul arhitectonic a fost inclus în 1998 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. A fost construit intre anii 1406 și 1420, pe vremea Împăratului Yongle. Complexul a fost extins și numit Templul Cerului în timpul Împăratului Jiajing în secolul XVI. Este o construcție originală ce simbolizează legătura dintre cer și pământ. Zidul din partea sudică a complexului are o formă pătrată, simbolizând Pământul, iar cel din partea nordică este semirotund, simbolizând cerul. Pe o platformă de marmură albă formată din trei nivele se înalță o construcție din lemn, circulară, cu un acoperiș din trei etaje, colorat în albastru, reprezentând cerul. Împăratul venea aici la solstițiul de iarnă să se roage pentru o recoltă bogată și pentru a slăvi cerul. Palatul de Rugăciune este cel mai impresionant şi respectat spaţiu al templului.

Culoarea albastră se spune că este originală, iar rețeta ținută secretă. Privind-o mi-a fugit gândul la albastrul românesc de Voroneț care este la fel de original. Am ajuns la concluzia că istoria și știința pot fi la fel, indiferent de continent sau cultură.

Am stat puțin, doar câteva ore, să vizităm acest obiectiv. Am admirat frumuseţea clădirilor, jocul culorilor, minuţiozitatea cu care fiecare detaliu a fost conceput şi numărul mare de turişti de pe toate continentele.

Pagoda Mica Gâscă din Xi’an

Un templu budist pe care l-am vizitat este Pagoda Mica Gâscă. Numele vine de la o legendă. Se spune că un stol de gâște sălbatice treceau pe deasupra templului. Una dintre ele și-a rupt aripile și a căzut în curtea acestuia spre marea bucurie a călugărilor flămânzi care se rugau să găsească ceva de mâncare

Se spune că de aici s-a răspândit budismul în China, prin călugărul Xuan Zang care a stat în India 20 de ani pentru a studia, înțelege si traduce învățăturile budiste. Atunci când a considerat că e capabil să promoveze noua credință, călugărul a traversat Himalaya, s-a întors la Xian și a început să propovăduiască budismul care a devenit una dintre principalele religii ale Chinei.

Este recunoscut faptul că toate religiile universale au apărut în Asia. Cele trei mari religii iudaismul, creştinismul şi islamismul îşi au rădăcinile în Orientul Apropiat, în vreme ce hinduismul şi budismul sunt originare din India. China are credincioși din toate religiile existente pe pământ și cu o reprezentare destul de numeroasă dacă ne gândim că sunt aproape 2 miliarde de locuitori.

Dar povestea mea nu s-a sfârșit nici de această dată. Călătoria împreună cu voi continuă.

Teofilia BANU