Vă rugăm, plătiți natura pentru serviciile oferite!

România a fost jefuită constant și premeditat de bogățiile pe care le avea. Și totuși nu au fost irosite toate comorile țării. Natura dăruită de Providență nu a putut fi luată. Din cele nouă bioregiuni ale Europei, cinci se află aici: bioregiunea alpină, panonică, pontică, stepică și continentală. Aproximativ 7,5% din suprafața țării este ocupată de arii protejate constituite în parcuri naționale și naturale, rezervații științifice și naturale, monumente ale naturii. Însă conservarea și protecția lor trebuie să fie o preocupare permanentă, pentru că, spune Mircea Vergheleț, președintele Asociaţiei Administraţiilor de Arii Naturale Protejate şi director al Administraţiei Parcului Naţional Piatra Craiului, lumea se află într-un proces intens de schimbare. O schimbare care poate mutila natura. Este important să reamintim oamenilor că ariile protejate sunt o bogăție inestimabilă, dar și că destinul lor depinde de sistemul de administrare financiară, de promovarea și conștientizarea valorii lor. România are 28 de parcuri (Parcul Natural Maramureș este cel mai mare cu 120.000 de ha), din care 13 sunt declarate parcuri naționale. O parte a grădinii sălbatice a Europei este ocrotită prin Reţeaua de Arii Naturale Protejate din Munţii Carpaţi, alcătuită din 285 de arii protejate care se întind pe o suprafaţă de 31.978 km2. Acești munți colosali prin importanța lor pentru Europa au fost incluşi de WWF în lista celor mai importante 200 de ecoregiuni din lume. Având granițele întinse pe o suprafață de 210.000 km2 – România deţine 54% din lanţul muntos carpatic de altitudine – Carpații sunt acoperiți de cele mai întinse suprafeţe de pădure montană, cele mai mari ecosisteme naturale montane intacte de păduri de fag, de păduri mixte de fag şi brad. Europa a reușit să păstreze aici cea mai mare suprafaţă de păduri virgine. În plus, peste 80% din sursele de alimentare cu apă ale României (fără Dunăre) şi 40% din sursele de alimentare cu apă ale Ucrainei se găsesc în Munţii Carpaţii.

România regresează

În perioada comunistă România a fost probabil unica țară din estul Europei care nu a avut înființate administrații pentru parcuri. Acest lucru s-a realizat abia după anul 1990, primul consiliu de administrație fiind creat în Delta Dunării, ca urmare a vizitelor lui Jacques-Yves Cousteau, oceanograf, cercetător și explorator francez. Astfel a luat ființă, prin desemnarea internațională UNESCO, Rezervația Biosferei Delta Dunării, o zonă protejată cu 500.000 de hectare. A fost o premieră urmată de înființarea altor trei administrații de parcuri în Carpați la Piatra Craiului, Retezat și Vânători Neamț. Astăzi aceste trei administrații au planuri de management după un model aprobat, replicat ulterior și de către administrația celorlaltor parcuri. Acum există și o versiune nouă de management realizată de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului în cadrul unui proiect POS, motiv pentru care se încearcă îmbinarea celor două tipuri de plan de management. În 2004 a fost abrogată și prima lege a ariilor protejate. Potrivit dlui Vergheleț, după anul 1990 s-au făcut pași importanți spre protecția naturii, au fost create arii protejate și au fost înființate administrații de parcuri. Însă în momentul de față România regresează. În ultimul timp au fost alocate fonduri importante pentru implementarea unor programe de dezvoltare (microhidrocentrale, pensiuni, infrastructură etc.), dar din păcate această expansiune creează o presiune extraordinară asupra naturii, inclusiv asupra ariilor protejate. Rolul administrațiilor este de a încerca să găsească mijloace de contracarare a acestei dezvoltări sau de a o permite într-o măsură care să afecteze cât mai puțin aria protejată. Prevenirea pierderii ireversibile a biodiversităţii este însă o misiune dificilă care mizează, printre altele, pe promovarea parcurilor naturale și pe impactul conștiinței colective.

Ariile protejate, o comoară la propriu

Este o afirmație deloc forțată pentru că aceste arii, exploatate rațional și în mod durabil, pot aduce venituri extrem de importante. Această teorie este confirmată și de studiul „Evaluarea contribuţiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la dezvoltarea economică şi bunăstarea umană în România“ realizat în cadrul proiectului UNDP/GEF „Îmbunătățirea sustenabilității financiare a rețelei de arii naturale protejate din Munții Carpați“. Realizat în cinci parcuri-pilot (Parcul Natural Apuseni, Retezat, Piatra Craiului, Vânători-Neamţ şi Parcul Natural Munţii Maramureşului), studiul a arătat că, deși cele cinci arii protejate au fost finanţate cu aproximativ 950.000 de euro în 2010, este nevoie de 1.600.000 de euro pentru acoperirea nevoilor de bază şi de 2.550.000 de euro pentru administrarea optimă a siturilor (PNUD 2011). În schimb, valoarea serviciilor de aprovizionare forestieră a celor cinci arii protejate pilot este estimată la aproximativ 9,1 milioane de euro pe an. Însă activităţile forestiere ar putea aduce economiei româneşti încă 2,8 milioane de euro în următorii 25 de ani. În 2010 valoarea activităţilor turistice şi recreative în cazul celor cinci parcuri a fost estimată la puţin peste 109,5 milioane de euro. Această sumă ar putea crește însă cu aproape 42 de milioane de euro pe an pentru că există multe oportunităţi turistice şi de agrement neexplorate, care ar putea fi dezvoltate pentru a creşte veniturile din ariile protejate.

• Pentru a-și mări bugetul de administrare unele parcuri au instituit o taxă de vizită, iar banii sunt folosiți pentru întreținerea traseelor și refugiilor, pentru derularea unor programe educaționale cu copiii etc. Este o măsură care, deși nu influențează în mod extraordinar bugetul administrațiilor, este justă în raport cu ce ne oferă natura.

• Regia Națională are în administrare 22 de parcuri, dintre care 12 naționale și 10 naturale, iar bugetul anual pentru ele este de aproximativ 3 milioane de euro. Ar fi nevoie de mai mulți bani care să fie redirecționați în special pe partea de marketing și promovare.

• Regia Națională a Pădurilor și alte Administrații silvice private care au în grijă arii protejate sunt obligate să plătească către Fondul de Mediu 2% din masa lemnoasă pe care o vând.  Potrivit dlui Vergheleț, s-a încercat modificarea Legii mediului, astfel încât celor care cheltuiesc pentru susținerea administrației parcurilor să li se scadă această datorie. Din păcate, nu s-a reușit acest lucru.

• În jur de 70% dintre bazinele hidrografice din ariile protejate sunt împădurite. Apele Române beneficiază de pe urma acestui lucru, dar nu returnează nimic înapoi naturii. Mircea Vergheleţ a avut o discuție cu cei de la Apele Române, în care a propus ca o mică parte a tarifului încasat pentru fiecare m³ de apă distribuit să revină proprietarilor de terenuri din aceste arii protejate. În final nu s-a concretizat nimic.

Laura ZMARANDA