Adama Sultan iulie 2020
update 29 Sep 2020

Conservarea nutrețurilor prin murare

Conservarea prin murare se realizează în urma acidifierii nutreţului introdus în siloz până la aciditatea activă corespunzătoare pH-ului cuprins între 3,8-4,2. Aciditatea activă necesară conservării se realizează pe cale naturală datorită proceselor de fermentaţie ce au loc după introducerea nutreţurilor în siloz și presarea puternică. Acidifierea pe cale naturală este produsă în principal de acidul lactic ce influenţează favorabil însușirile nutreţului supus însilozării și numai într-o mică proporţie de către acidul acetic care în cantităţi mari reduce calităţile nutreţului.

De reținut deci că agentul conservant în procesul de conservare a plantelor verzi prin murare îl constituie acidul lactic format în urma fermentării zaharurilor simple de către bacteriile acido-lactice.

În masa nutrețului introdus în siloz se petrec procese biologice și chimice, unele determinate de viața plantelor, iar altele provocate de activitatea bacteriilor.

Procesele determinate de viața plantelor constau în procese de respirație a acestora folosind mai întâi oxigenul din spațiile goale dintre plante, iar după eliminarea totală a aerului, prin presarea nutrețului continuă cu respirația intramoleculară. Cu cât procesele de respirație a plantelor sunt mai intense și mai prelungite cu atât pierderile de substanțe nutritive sunt mai mari.

Din cele arătate rezultă importanța practică a scoaterii cât mai repede și completă a aerului din siloz.

În timpul murării, în siloz se produce o fermentație principală, lactică, și fermentații secundare, acetică și butirică, nedorite.

Fermentația lactică este produsă de către bacteriile lactice, mai ales de cele care produc mai mult acid lactic, sunt mai puțin consumatoare de proteine și au o rezistență mai mare față de reacția acidă. Bacteriile lactice transformă glucoza în acid lactic care creează în siloz un mediu acid pe care nu-l suportă bacteriile de fermentație nedorită, ce produc fermentațiile acetică și butirică.

Bacteriile lactice se pot dezvolta și în lipsa aerului (în condiții de anaerobioză), deosebindu-se astfel de bacteriile de fermentație nedorită (acetică și butirică) și de mucegaiuri care sunt aerobe și deci se dezvoltă numai în prezența aerului. Având în vedere acestea, prima condiție pentru favorizarea fermentației lactice și oprirea fermentațiilor nedorite și a mucegaiurilor este scoaterea aerului din masa supusă însilozării cât mai repede și complet.

Bacteriile lactice sunt mai rezistente la reacția acidă decât celelalte microorganisme din siloz. De aici rezultă a doua condiție ce trebuie realizată în practica însilozării nutrețurilor, aceea a creării unui mediu acid în siloz pentru a împiedica dezvoltarea bacteriilor butirice și a mucegaiurilor.

Activitatea bacteriilor lactice în siloz este condiționată și de gradul de umiditate a plantelor în momentul însilozării. Bacteriile lactice se dezvoltă și activează mai bine la umiditatea plantelor introduse în siloz cuprinsă între 60-70%. În cazul plantelor sărace în proteină și bogate în glucide, umiditatea ridicată de 70-75% favorizează dezvoltarea fermentației acetice, ceea ce duce la înrăutățirea calității nutrețurilor. Dar și umiditatea scăzută influențează în rău calitatea nutrețului însilozat. În acest caz plantele eliberează mai greu sucul celular necesar bacteriilor lactice, iar scoaterea aerului din siloz se face mult mai anevoios. Rezultă din cele arătate importanța umidității plantelor în momentul însilozării care trebuie să fie cuprinsă între 60-70%.

În procesul însilozării calitatea nutrețului este influențată atât de compoziția în substanțe nutritive a plantelor însilozate, cât şi de temperatura din siloz şi gradul de mărunţire a plantelor.

Ing. Bogdan MACOVSCHI