ipso martie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 2 Mar 2021

Pregătirea pivniţei

Pivniţa pentru fermentarea şi păstrarea vinului se curăţă mecanic prin măturare şi aspirarea ori ştergerea prafului, se verifică şi, la nevoie, se repară sistemul de aerisire – lufturile – şi ferestrele, după care se obturează provizoriu orice aerisire şi pe o tavă ori alt vas de metal (castron vechi) aşezat pe un suport mai înalt în mijlocul pivniţei este bine să se ardă praf de sulf (pucioasă), calculând cam o linguriţă cu vârf de praf de sulf pentru fiecare 3 metri cubi de spaţiu. Tava care conţine sulful pentru ars e bine să se aşeze la înălţime, cât mai aproape de tavanul pivniţei întrucât gazul de sulf format e mai greu decât aerul şi are tendinţa de a se concentra jos înspre podeaua (fundul) beciului.

Deoarece gazul de sulf e foarte nociv pentru om, în momentul în care s-a aprins sulful se părăseşte rapid pivniţa şi se închide uşa pivniţei cât mai etanş, geamurile şi orificiile de aerisire fiind închise dinainte. Se lasă închis cel puţin 24 de ore, după care se provoacă curent de aer în pivniţă deschizând cât mai larg geamurile, uşile şi orificiile de aerisire. Deschiderea trebuie să se facă cât mai rapid şi, de preferinţă, cu o a doua persoană – supraveghetor – aflată la uşa pivniţei şi care să-l scoată rapid din mediul toxic pe cel care a intrat în pivniţă în cazul în care celui ce-a intrat i s-a făcut rău. După circa 24 de ore de la aerisirea puternică se poate intra şi lucra fără pericol în beci (pivniţă). Acesta se văruieşte cu o emulsie de var făcută dintr-un kilogram de var pastă la o găleată cu apă, în care se poate (eventual) adăuga şi o linguriţă cu vârf de piatră vânătă, dacă beciul este mai umed şi cu tendinţă de-a se forma mucegai de pivniţă pe pereţi.

Cele mai bune pivniţe (beciuri) familiale sunt acelea în care există şi o fântână săpată chiar înăuntru, în pivniţă, şi care are ferestrele destul de mărişoare, raport de 1 mp de fereastră la 20 mp de pardoseala pivniţei, care permit, la nevoie, intrarea aerului cald în orele de amiază ale zilelor de toamnă, atunci când pentru o bună fermentare avem nevoie de o temperatură de 18-20°C în beci şi de intrarea aerului rece în serile reci din postul Crăciunului, atunci când vinul tulburel proaspăt format trebuie să se limpezească. Iar dacă e prea multă lumină pentru fructele ori cartofii puşi la păstrare, o parte din fereastră se poate acoperi cu folie de polietilenă neagră ori cu polistiren. Nu uitaţi un amănunt important: butoiul cu varză murată al familiei să fie amplasat cât mai departe de vasele cu vin, în colţul opus al pivniţei ori, dacă este posibil, în vreo altă încăpere!

Mulţi mici producători şi-au compromis sute de litri de vin doar prin aşezarea vaselor cu vin lângă butoiul cu varză murată ori lângă alte vase cu murături. În pivniţa cu vin se pot păstra mere şi pere de iarnă, borcanele cu gemuri şi compoturi ori chiar cartofi, morcovi, sfeclă şi alte plante rădăcinoase, dar e total contraindicat să se păstreze varză murată sau orice alt fel de murături. Ori, Doamne fereşte, să nu se uite cumva vreun vas cu petrol, benzină, motorină, vopseluri, că puteţi arunca vinul la canal! Un alt amănunt: pentru ca vinul să se limpezească şi să evolueze bine, pivniţa trebuie să fie lipsită de vibraţii. Beciuri (pivniţe) care fuseseră excepţionale pentru fermentarea şi păstrarea vinului au devenit improprii pentru asta doar prin faptul că, pe lângă casele respec­tive, s-au construit şosele betonate pe care treceau foarte multe camioane de mare tonaj, astfel încât pur şi simplu tremurau geamurile respectivelor clădiri. În altfel de cazuri, mai tare se simţeau vibraţiile în beciurile nou construite din beton armat decât în cele vechi construite din piatră zidită, cărămidă şi asta pentru că pivniţele din beton armat preiau vibraţiile comportându-se ca un tot unitar (ca un pahar cu apă care tremură pe o măsuţă), pe când la beciurile construite din piatră, cărămidă zidită o parte din vibraţii se disipează (se pierd) printre rosturile zidăriei.

Vasile ALEXANDRU