Leptospirozele sunt boli infectocontagioase răspândite pe toate continentele, întâlnite atât la om cât și la numeroase specii de mamifere domestice și sălbatice, caracterizate prin simptome de febră, icter, anemie, hemoglobinurie, nefrite și avorturi, dar în cele mai multe cazuri sunt inaparente clinic.

Leptospirozele sunt zoonoze grave, acestea transmițându-se de la animale la om, dar și invers.

Sursele de infecție

Sursele de infecție ale bolii pot fi directe: animalele domestice infectate (porci, câini) și sălbatice (rozătoarele); sau indirecte: apa, solul și chiar furajele contaminate.

Agenții patogeni ai bolii sunt diferite specii de bacterii de formă spiralată din familia Leptospiracee. Aceste bacterii au proprietatea de a pătrunde în organism prin piele sau mucoasele chiar intacte (conjunctivală, bucală, faringiană, esofagiană și genitală). Acestea ajung în sânge, țesuturi și organe, având acțiune patogenă în special asupra ficatului și rinichilor. La animalele gestante apar avorturi ca urmare a traversării placentei de către leptospire.

Dintre animalele domestice, cele mai receptive la aceste bacterii sunt porcinele, taurinele și câinele. Animalele infectate (bolnave sau purtătoare) elimină leptospire prin diverse secreții și excreții (urină) contaminând apa, solul și furajele. Câinele reprezintă, alături de rozătoare, un purtător obișnuit de leptospire care se pot transmite atât la alte animale, cât și la om.

Transmiterea leptospirelor se face frecvent în perioadele umede și călduroase ale anului, când omul își face baie în ape improprii.

O anchetă serologică făcută la câinii comunitari de la noi din țară a arătat că există un procent crescut de infecții leptospirice.

Leptospiroza canină (tifosul canin sau boala de Stuttgart) este cauzată de mai multe tipuri de leptospire, unele dintre ele transmițându-se ușor, de la câine la câine. Totodată, câinii bolnavi sau purtători reprezintă principala sursă de infecție cu unele leptospire pentru celelalte specii de animale și pentru om.

Tabloul clinic este variat în ceea ce privește durata și severitatea bolii, mergând de la lipsa manifestărilor clinice până la afecțiuni severe, depinzând de vârstă, de tipul leptospirei, de evoluția bolii sau de rezistența animalului. Astfel, câinii tineri sunt mai sensibili la infecții, iar boala se manifestă clinic; la cei adulți sau la câinii bătrâni semnele de boală sunt de cele mai multe ori mai șterse. În manifestarea clinică a bolii există două forme de evoluție: o formă icterică și o formă uremică.

Forma icterică (icterul canin)

Se întâlnește mai ales la câinii tineri și evoluează de obicei acut, debutând cu febră mare, abatere, lipsa poftei de mâncare, vomă și diaree cu sânge. După 2-3 zile se instalează icterul, mucoasa bucală și conjunctivală colorându-se în galben. Pe mucoasa bucală apar uneori ulcerații. Animalul prezintă sete exagerată, iar urina este de culoare brună și se elimină în cantități mici. Boala se termină prin moarte în 50% din cazuri.

Forma uremică (tifosul canin)

Se întâlnește mai ales la câinii adulți și debutează tot prin febră mare, apatie, somnolență, lipsa poftei de mâncare, vomă frecventă, diaree apoasă continuă, uneori hemoragică. Moartea survine după 2-10 zile în funcție de evoluția bolii.

Animalele care supraviețuiesc se refac greu, rămân cu nefrită cronică și purtătoare de leptospire pe care le elimină continuu prin urină.

Diagnosticul bolii se confirmă în laborator.

Prevenire și tratament

Profilaxia leptospirozei canine se face prin: vaccinarea câinilor cu vaccin TETRAVALENT LCHP; dezinfecția adăposturilor tuturor animalelor cu soluții de DECONTAMINOL, DEZINFECTANT CATIONIC și PURSEPT. Combaterea rozătoarelor se face cu momeli rodenticide.

Tratamentul se face folosind antibiotice cu spectru larg ca AMOXILROM și OXITETRACICLINĂ. Pentru tratamentul de susținere se recomandă MULTIVITAROM, VITAMINA B1-B6, VITAMINA C, CAFEINĂ și PERFUZOL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA