Qatar este un emirat arab în sud-vestul Asiei, aflat pe coasta de nord a Peninsulei Arabe. Are graniţă terestră doar cu Arabia Saudită la sud, în rest teritoriul este înconjurat de apele Golfului Persic.
Metropola deşertului
La întoarcerea din Sri Lanka am făcut o escală de 2 zile în Doha, capitala Qatarului. Şocul la contactul cu civilizaţia arabă şi cu peisajul unui oraş născut parcă din nisip a fost unul destul de puternic, mai ales că veneam din paradisul verde singhalez.
Am văzut un oraş ultramodern, cu zgârie-nori, hoteluri şi mall-uri, dar şi clădiri tradiţionale, specifice zonei arabe, un oraş în care încă se construieşte şi în care sunt aşteptate investiţii străine.
De la primii paşi făcuţi prin Doha m-a impresionat liniştea şi relaxarea qatarezilor. Majoritatea circulau cu cele mai luxoase maşini pe care le-am văzut vreodată, cu aer condiţionat ce funcţiona chiar şi în parcare. Nici că se poate altfel într-o zonă toridă ca acolo unde combustibilul este de trei până la cinci ori mai ieftin decât apa. Nu există nici teama că maşina sau ceva din ea ar putea să dispară. Pentru furt acolo pedeapsa poate fi foarte drastică.
Bărbaţii purtau un soi de cămaşă lungă până la glezne şi erau încălţaţi cu sandale. Femeile în schimb aveau faţa şi părul acoperite, erau îmbrăcate cu o abaya neagră, iar în picioare aveau ghete. Unele aveau veşmintele brodate cu pietre preţioase pe margine şi mai toate purtau poşete de firmă şi telefoane mobile.
Din cele relatate de ghizi se pare că localnicii nu-şi spală singuri maşina sau rufele, nici nu fac curat în casă, nu gătesc. Toţi au menajere şi bone pentru copii, dar nu localnice.
Prânzul în oraş şi cumpărăturile sunt ocupaţia preferată a qatarezilor. De altfel, aceştia nici nu sunt obligaţi să muncească, vin la serviciu când vor. Au oricum posturile asigurate doar pe baza studiilor medii. În schimb, muncitorii străini sunt dependenţi de angajator şi nimeni nu poate interveni odată ce s-a semnat un contract. Angajatorii au dreptul sa anuleze permisul de rezidenţă, de multe ori nu permit angajaţilor să lucreze în altă companie, sau pot chiar să nu le dea voie să părăsească ţara.
Şi când te gândeşti de unde au pornit în urmă cu 40-50 de ani când toată economia Qatarului se baza pe pescuit şi pe vânzarea de perle naturale! Descoperirea rezervelor de petrol si gaze au schimbat în totalitate destinul acestui tărâm. E un exemplu că nu doar apa poate genera o viaţă bună şi prosperitate.
Veneţia din Doha
Ce am vizitat în timpul pe care l-am petrecut acolo? Bineînţeles că nu au lipsit cele 2 mall-uri ultramoderne, Villagio Shopping Mall şi City Centre.
În primul ne-am transpus în pielea localnicilor avizi de cumpărături şi am colindat peste tot. Dacă m-aş fi trezit dimineaţa acolo nimic nu m-ar fi dus cu gândul la deşert şi nisipuri. Eram parcă în Veneţia cu canale, gondole, străduţe, poduri peste apă. Este impresionant pentru un străin care vede pentru prima dată aceste lucruri într-un mall.
Erau prezente firme prestigioase de modă, bijuterii, cafenele, locuri de joacă pentru copii, chiar şi un patinoar. Interesant pentru un loc în care temperaturile sunt frecvent peste 40 de grade.
Am petrecut câteva ore cu adevărat unice, deşi pentru mine shoppingul nu este o prioritate.
Mai sunt câteva locuri interesante în Doha despre care vreau să vă povestesc, dar las loc câtorva imagini care să vă menţină curioşi şi pentru episodul următor. Cum spuneam şi altădată, călătoria continuă.
Teofilia Banu