Sate româneşti îmbătrânite, pe cale de dispariţie

Anul trecut, mai mult de 2,5 milioane de români munceau în străinătate. De altfel, despre aceştia se spune că sunt cel mai mare „investitor“ în economia României deoarece numai în 2014 au trimis în ţară aproape 4 miliarde de euro. Şi asta în condiţiile în care investiţiile străine nu au depăşit 2,5 miliarde de euro. Dar, în viaţă cum totul are un preţ, „preţul“ traiului bun din străinătate înseamnă dispariţia unor puncte pe harta ţării. Ale unor sate, mai precis...

Localităţi fără copii

Până acum se vedea cu ochiul liber că în multe sate româneşti populaţia scade de la un an la altul. Dar acum, Institutul Naţional de Statistică (INS) a dat publicităţii un document care nu face decât să confirme ceea ce se „vedea“. Astfel, potrivit unei liste a INS, există sate în care există doar un copil sau în care populaţia este foarte îmbătrânită. Astfel, în localitatea Bunila din judeţul Hunedoara există doar un singur copil cu vârsta de până la 4 ani. În plus, din cei 300 de locuitori, jumătate au peste 60 de ani. Şi în localitatea Bătrâna din acelaşi judeţ există patru copii mai mici de 4 ani. La fel şi în localitatea Ceru-Băcăinţi din judeţul Alba, unde sunt doar patru copii. Mai „bine“ stă localitatea Rîmeţ din judeţul Alba, unde numărul copiilor este de... opt. Iar exemplele pot continua pe pagini întregi cu sate de sute de locuitori sau chiar mii, unde numărul copiilor este de câteva zeci. În plus, în 350 de localităţi populaţia de peste 45 de ani o depăşeşte pe cea de sub 45 de ani. Potrivit statisticii INS, sunt şi cazuri în care populaţia de peste 60 de ani ajunge la 60% din totalul populaţiei. Astfel, localităţile cu ponderea cea mai ridicată a bătrânilor în totalul locuitorilor sunt: Bunila (Hunedoara), Pardoşi (Buzău), Rîmeţ (Alba), Gogoşu (Dolj), Mărgăriteşti (Buzău), Ocoliş (Alba), Sălele (Teleorman), Fântânele (Teleorman), Brebu Nou (Caraş-Severin), Clococinov (Teleorman), Pristol (Mehedinţi), Mogoş (Alba), Tătuleşti (Olt), Blăjeni (Hunedoara).

Îmbătrânire demografică

Tot potrivit statisticii, contingentul feminin fertil, cu vârste între 15 şi 49 ani, a fost, în 2014, de 4,67 milioane de persoane, în scădere cu 53.000 de femei faţă de 2013. Iar acest proces durează de ani buni. Din acest motiv, România se confruntă cu un accentuat fenomen de îmbătrânire demografică. La acesta se adaugă şi fenomenul de emigrare. Numai în perioada ianuarie 2003 - ianuarie 2014 populaţia României a scăzut cu 1,7 milioane de persoane. De ce se întâmplă tot acest feno­men? Educaţi în spiritul acumulărilor materiale, oamenii se gândesc cum să facă bani, iar conceperea unui copil devine un „ceva“ secundar. În paralel, avem de-a face şi cu creşterea speranţei de viaţă, care duce la creşterea numărului bătrânilor. De altfel, situaţia din România „imită“ Occidentul, care se află într-un declin demografic sever de ani buni. Ideea că satul românesc nu mai este ce a fost o susţine şi Doina Işfănoni, cercetător etnolog: „Din nefericire, depopularea satelor româneşti este o realitate. Nu trebuie să ne-o demonstreze statistica. Există cătune total depopulate, sunt sate care mai au câţiva locuitori, iar de nou-născuţi nici nu mai poate fi vorba. Iar acest fenomen de depopulare a satelor s-a petrecut în multe ţări din Europa – Spania, Portugalia, Franţa şi altele. Dar aceste zone au beneficiat din plin de bani guvernamentali sau privaţi pentru dezvoltarea diferitelor activităţi socio-economice, în principal axate pe turism. De exemplu, am fost în Portugalia într-un cătun situat mai sus de Porto, undeva în munţi, unde s-a realizat un lucru excepţional. Acolo era aceeaşi situaţie ca la noi, toţi sătenii au plecat să muncească în străinătate. Şi, ce s-au gândit... În zonă au reinventat „Drumul Pâinii“, „Drumul Vinului“ şi alte „drumuri“ şi, cu timpul, s-au reaşezat oameni care au înfiinţat brutării eco, crame, diferite magazine alimentare cu specific tradiţional, pentru deservirea strictă a comunităţii şi a altor vecinătăţi. Pentru aceasta au primit finanţări de la UE ca să reinventeze zona respectivă. Au ajuns chiar să facă exporturi cu respectivele produse... Deci, se poate...“, explică Doina Işfănoni.

Fără speranţă?

În România, în schimb, credem noi, în loc ca zonele rurale să fie încurajate după modelul de mai sus, s-a considerat că la sate ar fi mult mai utile sălile de sport, parcu­rile din păduri sau construcţia de trotuare elegante (cu felinare) în localităţi fără canalizare. De aceea nu putem vorbi, cel puţin în zonele rurale româneşti, de o dezvoltare atâta timp cât românii plecaţi să muncească în ţările UE nu vin în ţară să pună în practică ceea ce au învăţat, rămânând să lucreze pentru angajatorii din străinătate sau deschizând firme acolo. Totuşi, o urmă de speranţă există. Dar doar prin schimbarea „modelului“ de repopulare a satului românesc.

„Satul nu va dispărea cu siguranţă, dar modul în care se transformă nu poate fi ignorat. Iar această transformare trebuie privită ca un element de modernizare pe actuala structură a satului. Din păcate, unele elemente moderne de arhitectură care se grefează în actualul peisaj sătesc au doar un rol perturbator, chiar distrugător a ceea ce înseamnă cultura tradiţională. De fapt, pot spune că aceste locuinţe moderniste apărute în ultimii ani au un aer, pe alocuri, absurd, total nepotrivit. Dar, foarte important, tot în ultimii ani asistăm la un alt fenomen – al nostalgiei de odinioară. Astfel, se constată că în ultimii ani tot mai mulţi oameni părăsesc oraşele în favoarea satelor. La fel, tot mai mulţi tineri îşi păstrează drepturile de moştenire la ţară pentru că simt nevoia ca, din când în când, să se întoarcă într-un loc liniştit, departe de zgomotele metropolei. Acest nou fenomen vine din faptul că oamenii se gândesc că, la un moment dat, va exista un terminus al perioadei de activitate şi nu mai acceptă să-şi petreacă timpul liber pe care-l au în aglomerările urbane“, conchide Doina Işfănoni.

Un agricultor câştigă cât un şomer

Conform datelor INS, în ultimul trimestru din 2014, venitul mediu lunar pe persoană a fost de 552,79 lei pentru un şomer şi de 656,55 lei pentru un agricultor. În acelaşi timp, un pensionar a avut un venit de 899,17 lei, iar un salariat 1.192,51 lei. Pe de altă parte, cheltuielile medii lunare ale unui şomer au fost, în perioada de referinţă, mai mari decât veniturile, respectiv 560,5 lei. Pe toate celelalte categorii, cheltuielile au fost sub venituri. Veniturile medii ale unei gospodării au fost în trimestrul patru al anului trecut de 2.579 lei pe lună, dintre care veniturile băneşti au reprezentat 84,5%, iar cheltuielile totale au avut o medie de 2.357 lei, din care consumul acoperă 72,4%, a anunţat INS.

Bogdan Panţuru