Articole revista 05 Mai 2015, 15:12

Uriaşul de Transilvania, o creaţie 100% românească

Scris de

Cunicultura în ţara noastră nu a cunoscut o dezvoltare impresionantă, chiar dacă creşterea iepurilor este de multe ori prezentată ca un business cu investiţii minime şi profit rapid. Fermele intensive pot fi numărate pe degete, cele mai multe fiind reprezentate de fermele de tip familial. Diversitatea raselor din aceste crescătorii este mare, însă din 2009 a apărut o rasă care poartă amprenta cercetătorilor români. Este o premieră pentru România, iar meritul îi aparţine domnului Valentin Petrescu Mag, cercetător ştiinţific şi lector universitar în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, şi echipei pe care a coordonat-o. Uriaşul de Transilvania, pe care vi-l prezentăm în rândurile următoare, este un iepure ce face parte din categoria raselor grele.

Linii descendente

Uriaşul de Transilvania are în genele sale caracteristicile mai multor rase şi populaţii. Pe linia sa descendentă se află Uriaşul Gri, Pestriţul German, Iepurele Californian şi iepurele autohton „de coteţ“, reprezentant al unei rase nestandardizate, neomologată. Rasele alese pentru crearea Uriaşului de Transilvania nu au fost alese întâmplător, fiecare dintre ele având o caracteristică care s-a dorit a fi imprimată în noua creaţie. Aşa se face că unele au servit ca donatoare de culoare, altele au conferit mărime, robusteţe, iar altele rezistenţă la boli şi factorii climatici locali. Uriaşul de Transilvania este rezistent, spre exemplu, la pasteureloză. După şapte ani de încrucişări a rezultat o rasă originală prin cel puţin 3-4 caractere unice faţă de alte rase. Fiind conceput ca rasă grea pentru carne, greutatea minimă a Uriaşului de Transilvania ajunge la 4 kilograme, iar greutatea maximă atinge 9 kilograme. Randamentul la sacrificare este unul maxim pentru o rasă grea: peste 60%. Este o particularitate pe care alte rase grele nu prea o au. Cu toate acestea, rasa nu a fost încă exploatată pentru desfacere la scară largă în supermarket. Studiile făcute de Valentin Petrescu arată că Uriaşul de Transilvania se pretează bine şi pentru creştere în rasă pură şi pentru producţia de hibrizi de carne. Deşi nu este un animal pretenţios, condiţiile optime de întreţinere duc la rezultate productive mult mai bune. Practic, condiţiile de creştere sunt similare altor rase grele şi mijlocii de iepuri. Uriaşul de Transilvania se pretează foarte bine pentru creşterea în sistem familial, acesta valorificând foarte bine resturile din bucătărie, grădină, crenguţe de pomi şi gard viu tăiate primăvara şi toamna. Iarba spaţiilor verzi este, de asemenea, o sursă aproape gratuită de hrană pe tot parcursul sezonului cald, din primăvară până toamna târziu. Cuştile lor pot fi confecţionate din orice material care nu este uşor de ros, care să aibă cel puţin consistenţa lemnului.

Rasa a fost standardizată, urmează omologarea

Crearea unei noi rase presupune mult timp dedicat cercetării şi eforturi financiare importante.  Misiunea geneticianului din Cluj a început cu proiectarea animalului, apoi au urmat derularea încrucişărilor conform schemei de creare a rasei, apoi rasa a necesitat o consolidare morfologică (formă, mărime, poziţie etc), o îmbunătăţire a parametrilor reproductivi, iar apoi un studiu care să confirme că rasa este omogenă. Pentru a obţine omologarea trebuie ca studiile să arate o omogenitate suficient de mare, că noua creaţie genetică prezintă caractere unice, valoroase, care pot fi exploatate industrial şi că rasa poate fi descrisă morfoproductiv şi reproductiv. Omologarea nu este absolut necesară, dar este importantă. După şapte ani de cercetări, ţara noastră are primele două rase de iepuri autohtone. Totuşi, efectul nu a fost pe măsura aşteptărilor geneticianului din Cluj. „Am întâmpinat obstacole în recunoaşterea şi promovarea rasei. Crescătorii celor două rase nu au fost primiţi în expoziţii sau exemplarele lor nu au fost bonitate. Li s-a refuzat dreptul de a fi premiate; chiar dacă meritau acest lucru, iar unele asociaţii nu au acceptat să înmatriculeze animalele în registrul genealogic. Toate acestea duc la un abandon sau la nemulţumirea crescătorilor care printr-o astfel de atitudine sunt descurajaţi în a perpetua această rasă. După multe obstacole din partea celor care în realitate ar trebui să susţină promovarea acestor rase, nu să o conteste, unii dintre noi chiar s-au gândit la omologarea/standardizarea definitivă în Ungaria. Totuşi, patriotismul nu ne-a lăsat să facem asta. Lucrăm la dosarul de omologare, care presupune un cumul de statistici, studii, răspândire, efectiv naţional, număr al crescătorilor şi sper ca anul acesta măcar una dintre cele două rase standardizate să fie omologată. Oricum, parteneriatul cu Ungaria nu va fi abandonat, pentru că sunt oameni deosebit de serioşi, pe care se poate conta oricând şi împreună o vom standardiza definitiv pentru eşalonul principal al raselor europene de iepuri.“ 

• În momentul de faţă, ţara noastră se poate mândri cu două rase locale de iepuri. Este vorba despre Uriaşul de Transilvania, creaţie a dlui Valentin Petrescu Mag, şi Iepurele de Cluj, creat de Botha Miklos, o rasă pe care o vom prezenta în numerele următoare. Meritul cercetătorilor români nu este recunoscut pe deplin şi acest lucru va deter­mina, după cum mărturiseşte geneticianul din Cluj, ca în viitor să nu fie prea multe astfel de realizări în cunicultură.

Corpul este uşor alungit (42-60 cm), elegant şi puternic. Linia spatelui este simetrică şi rotunjită în partea din spate. Corp cilindric şi musculos, membre puternice. Se admite o mică guşă la femelă, dar nu este permisă la mascul. Coada este alipită de corp, iar gâtul este scurt. Greutatea minimă – 4.50 kg, greutatea normală – 6.00 kg, greutatea maximă – 9.00 kg. Blana este de lungime medie cu puf dens, uniform, iar urechile sunt bine acoperite cu păr. Lungimea firelor de păr la adult este de 3-4 cm. Capul este puternic şi rotund la masculi; iepuroaicele au trăsături ceva mai fine. Urechile au o structură groasă, de lungime a 3-a parte din lungimea corpului (14-18 cm). Desenul este de culoare închisă şi acoperă nasul până la partea superioară a gurii, urechile, picioarele anterioare, cele posterioare şi coada (de culoare neagră, havana, albastră sau gri). Desenul urechilor nu se uneşte pe creştet, iar masca are forma cifrei opt sau de clepsidră, ale cărei margini superioare se lăţesc şi uneori coboară mult peste ambii obraji. Sprâncenele pot fi pigmentate sau nu.

Laura ZMARANDA


Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Articole înrudite

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti