Articole revista 05 Mai 2015, 14:57

Peter Hurley: „În România are loc un cataclism, iar epicentrul său se află la sat“

Foto: mediafax.ro Foto: mediafax.ro
Scris de

Peter Hurley este un irlandez în vârstă de 46 de ani, care de mai bine de 20 de ani s-a stabilit în România, la sfatul unui prieten, ţară de care s-a „îndrăgostit iremediabil“ şi pe care o consideră acum „ţara sa de suflet“. Peter Hurley, devenit acum Petru, organizează din 2009, la Săpânţa, un festival unic de promovare a tradiţiilor maramureşene – „Drumul lung spre Cimitirul Vesel“. Acum şase ani Hurey a decis că tradiţiile româneşti merită promovate în toată lumea, înfiinţând o asociaţie interculturală şi investind în acest proiect peste 150.000 de euro. Marea lui dorinţă este să ţină viu în conştiinţa oamenilor satul românesc şi tradiţiile lui. Publicăm în continuare fragmente dintr-o scrisoare deschisă pe care Hurley a dat-o publicităţii şi care se adresează comisarului european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, care a efectuat luna trecută o vizită în România.

Comisare,

„Numele meu este Peter Hurley. Sunt din Irlanda. Trăiesc în România de peste 20 de ani. În ultimii şase ani am fost implicat în proiecte civice de promovare a României rurale, pentru care în 2011 am fost decorat cu Ordinul Naţional pentru Merit. În 2012 am fost director de promovare în cadrul Unităţii de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală, fiind responsabil cu încurajarea cooperativelor agricole, turism rural şi produse tradiţionale.

(...) Referitor la rolul PNDR în lupta împotriva sărăciei din mediul rural, răspunsul este suficient de clar. Ca şi în cazul versiunii consultative a Ghidului Solicitantului pentru Măsura 4.1 – Investiţii în exploataţii agricole, resursele concentrate pe exploataţii mai mari de 8.000 unităţi exclud marea majoritate a gospodăriilor agricole. Este dificil a vedea planul ca având impact semnificativ asupra sărăciei. În decembrie 2008 am cinat cu un membru al Comisiei Parlamentare pentru Agricultură din Camera Deputaţilor care mi-a spus: «În România sunt 120.000 de fermieri. Aceştia reprezintă interesul nostru. Cele 4 milioane de gospodării ţărăneşti nu sunt problema noastră. Dacă doriţi să vorbiţi despre ele, luaţi legătura cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale». Totuşi, nu este firesc să lăsăm responsabilitatea exclusiv în sarcina administraţiei româneşti. Cred că trebuie să cercetăm mai profund.“

Soluţia costă bani

În opinia irlandezului, „soluţia costă bani, cred că mult peste cele 8 miliarde de euro stabilite prin Pilonul 2 pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală al României pentru perioada 2014-2020. În anii 1920, clasa ţărănească a României era una dintre cele mai bogate din Europa. Am auzit că îşi trimitea copiii la şcoală în Franţa. În 1930 în România erau 7.500 de cooperative cu 1,5 milioane de acţionari, în timp ce populaţia totală a ţării era de 10 milioane de persoane. Această cultură înfloritoare a primit trei lovituri de graţie: 1949 – 1990 – 2007. Comuniştii au considerat clasa ţărănească cel mai mare duşman al lor. I-au numit pe ţărani «micii capitalişti». (...) Am auzit despre colectivizarea forţată începută în 1949. Se vorbeşte doar foarte puţin despre de colectivizarea forţată din 1990 şi efectul său devastator asupra unei populaţii rurale deja sărăcite. Milioane de săteni au fost catapultaţi înapoi la Epoca Fierului, luptând pentru existenţă pe 3 sau 4 parcele de teren, situate la kilometri distanţă, muncă istovitoare, fără umbră, câteva unelte manuale, poate un cal şi o căruţă folosite în comun. (M-am întrebat întotdeauna unde au fost, în ultimii 25 de ani, organizaţiile umbrelă, responsabile pentru promovarea spiritului de cooperare al Europei? De ce au abandonat acestea micii producători din România?).“

Şi a fost aderarea României la UE

În opinia lui Peter Hurely, anul 2007 a punctat începutul sfârşitului pentru unii fermieri.

„Şi, odată cu intrarea în UE în 2007, micii producători au fost pur şi simplu distruşi. Au fost spulberaţi de complexul agroindustrial, care se întinde din Portugalia până în Grecia. Cartofii sunt culeşi în Germania (probabil de români), spălaţi în Italia şi transportaţi în România. De la producător la consumator este un circuit închis. Acest complex a demarat acum 50 de ani, tot timpul subvenţionat de UE din toate punctele de vedere imaginabile: educaţional, ideologic, financiar, tehnologic, logistic, comercial. Micul producător român nu este doar dezavantajat. A fost scos definitiv din modul său de trai, fiind forţat să-şi părăsească ţara natală. A devenit un refugiat economic. Ceea ce au început comuniştii, UE reuşeşte să finalizeze. Şi, poate mai presus de toate, ca urmare a acestei dislocări, între 200.000 şi 300.000 de copii români cresc fără unul sau ambii părinţi pentru o parte sau întreaga lor copilărie. Vă puteţi imagina, Comisare, protestele publice dacă jumătate dintre elevii din clasele primare din Irlanda ar fi lipsiţi de unul sau ambii părinţi pentru întreaga lor perioadă de educaţie ca urmare a participării la Uniunea Europeană? Şi e doar o dimensiune a dificultăţilor sociale suportate de către copiii români astăzi. Uniunea Europeană asistă – în spaţiul rural românesc – la cea mai mare nedreptate socială din istoria sa.“

Ultima civilizaţie rurală

„România este ultima civilizaţie rurală autentică a Europei. Este o moştenire agricolă a cărei unicitate nu o vom mai revedea. Şi, totuşi, strategiile noastre nu par să fi avansat faţă de politica de «laisssez-faire» din secolul al XIX-lea“, subliniază în scrisoarea sa irlandezul. „Piaţa deschisă produce avantaje pentru unii oameni în detrimentul altora. Aceşti alţii, din cauza poziţiei, educaţiei lor, istoriei lor poate, se trezesc excluşi de la beneficiile pieţei comune. Ei ar trebui să primească sprijin. Aceasta nu este o idee nouă. Aristotel a vorbit despre justiţie: oamenii inegali (diferiţi) trebuie trataţi inegal. Dacă aceasta nu se potriveşte situaţiei săteanului român… Acum pot auzi în acelaşi timp şi întrebarea contribuabilului european: de ce ar trebui să ne pese? Eu cred că putem identifica o mulţime de motive sociale şi economice foarte solide pentru care ar trebui să ne pese tuturor de această problemă“(...).

Rural Romania’s Raw Deal

„Fac apel la dvs. pentru că trebuie să existe un mecanism pe care să îl puteţi declanşa, care ar precipita o evaluare independentă a ceea ce eu numesc «nedreptatea din mediul rural al României» (Rural Romania’s Raw Deal), o evaluare care ar putea permite Comisiei să-şi asume responsabilităţile reale în România, pentru securitatea pe termen lung a tuturor cetăţenilor UE. Românii nu sunt doar o piaţă. Sunt cei care menţin pacea. Nu pare să existe nicio limită pentru ceea ce cheltuim pe arme şi protecţie bancară. Deci, o dată am putea, vă rog, să punem un preţ pe pace?“ – Peter Hurley

Bogdan Panţuru


Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti