Am fost binecuvântaţi cu o floră spontană bogată. Cine are grijă de ea?

Cunoaşterea şi folosirea plantelor medicinale au o tradiţie puternică în spaţiul Carpato – Danubiano - Pontic pentru că, aşa cum spunea omul de ştiinţă Traian Săvulescu, „botanica populară la noi s-a născut odată cu poporul şi a evoluat cu el.“ Astăzi însă respectul pentru natură nu mai este la fel de puternic, iar consecinţele se văd prin defrişările iraţionale, prin poluarea aerului şi apelor, prin chimizarea excesivă a pământului şi chiar prin distrugerea florei spontane. Despre ocrotirea ei am discutat cu un om de ştiinţă al actualităţii, academicianul Ovidiu Bojor. Concluziile nu sunt dintre cele mai optimiste pentru că, deşi am fost binecuvântaţi cu o floră medicinală spontană bogată, rămâne întrebarea retorică: cine are grijă de ea?

Plantele medicinale, la discreţia oricui

Ovidiu Bojor a cartat şi cartografiat flora spontană a ţării timp de 25 de ani, mergând pe jos împreună cu echipa sa peste 40.000 km. Metodologia elaborată de el şi colegii săi a fost adoptată ca metodologie oficială a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi a fost implementată în ţările afro-asiatice timp de 10 ani, unde a activat ca expert şi consilier al Naţiunilor Unite. Discuţia purtată cu domnia sa m-a convins că România a fost binecuvântată cu o floră spontană bogată specifică fiecărei forme de relief. Avem şansa ca în ţara noastră să se regăsească plante cu origini mediteraneene, ce cresc în special în sud, şi plante cu origini arctice ce cresc la altitudini de peste 2.000 de metri în Carpaţi şi Munţii Apuseni. În urma studiilor s-a stabilit că flora spontană cuprinde 3.600 de specii de plante superioare, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din întreaga floră spontană din Europa. Dintre acestea, 800 sunt plante medicinale folosite atât în medicina tradiţională, cât şi în medicina alopată. Lanţul carpatic este una dintre cele mai bogate regiuni în floră spontană, dar astfel de zone se regăsesc şi în Delta Dunării, în luncile râurilor din nord, din Apuseni şi din zona Făgăraşului. Deşi expansiunea urbană a căpătat dimensiuni uriaşe, în mod paradoxal, flora spontană de acum este mult mai pură decât acum 30 de ani, când siderurgia era în apogeu. Această bogăţie ancestrală a atras însă priviri mai puţin binevoitoare.  Astăzi flora spontană a României este la discreţia oricui şi, spune dl Bojor că, după jaful pădurilor, a început şi prăduirea acestei firave comori.

„În momentul de faţă nu există o exploatare raţională a florei spontane, în primul rând pentru că nu există organizare în acest sector. Declinul s-a făcut simţit încă din anul 1990, când fără niciun control, fără nicio restricţie au început să vină de peste hotare tiruri şi frigorifice ale companiilor străine care încărcau plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci etc. Acestea se întorceau în ţara lor încărcate cu plante medicinale din România, le prelucrau şi le vindeau apoi în ţara noastră la preţuri de zeci de ori mai mari. Este o situaţie ce durează de 25 de ani, dar a venit vremea să împiedicăm acest lucru.“

După 25 de ani de jaf, să mai avem răbdare încă cinci

Deşi realitatea este aspră, dl Bojor are credinţa că în viitor flora spontană a României va fi protejată 100%. Afirmaţia nu poate fi decât dătătoare de speranţe, însă, dacă soluţiile avansate pentru ocrotirea florei spontane vor avea efectul scontat, numai timpul o va arăta. Prima şi poate cea mai importantă măsură în acest sens ţine de educaţie. Respectarea statutului de parc natural şi înfiinţarea mai multor arii protejate ne vor asigura şansa ca şi peste 100 de ani să găsim aceleaşi specii de plante. Înfiinţarea plantaţiilor de plante medicinale este o altă soluţie prin care se poate proteja flora spontană. În plus, această activitate are şi un potenţial economic important, mai ales în contextul în care tot mai mulţi oameni par să înţeleagă că medicina naturală este o alternativă de succes. Tot pentru ocrotirea florei spontane, se are în vedere ca terenurile din zonele montane care nu pot fi folosite în scop agricol să fie înfiinţate cu culturi de plante medicinale, cu arbuşti medicinali şi fructe de pădure. Acestea au şi avantajul de a fi bune fixatoare ale solului, aşadar şi pericolul alunecărilor de teren ar putea fi înlăturat. Dincolo de toate aceste soluţii, care vor fi sau nu abordate concret, este foarte important să existe o legislaţie riguroasă care să împiedice orice fel de abuz asupra florei spontane. În acest sens, susţine academicianul Ovidiu Bojor, Comitetul Tehnic al Plantelor Medicinale şi Aromatice şi al Produselor Stupului lucrează în prezent la elaborarea unei noi legi a plantelor medicinale şi la o strategie naţională de revitalizare a acestui sector. Această lege, despre care se spune că va stopa jaful, va apărea în maximum cinci ani.

A fost, dar a nu mai rămas nimic

Înainte de 1990 sectorul de cercetare şi cultivare a plantelor medicinale era foarte bine organizat. Exista un Centru-pilot în cadrul Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare Fundulea care avea rolul de a selecţiona şi ameliora plantele medicinale. Prin cercetările oamenilor de ştiinţă de aici specii valoroase din flora spontană autohtonă, dar şi specii exotice aduse din alte ţări au putut fi introduse în cultură. În plus, existau 12 unităţi interjudeţene care aparţineau Întreprinderii comerciale de Stat „Plafar“, o unitate înfiinţată în anul 1949, care avea rolul de a recolta plantele din flora spontană şi de a prelucra materia primă. Rând pe rând au fost desfiinţate, iar cercetarea florei spontane a căzut în derizoriu. Potrivit datelor statistice, înainte de 1989 România a avut 40.000 de hectare cultivate cu plante medicinale. În prezent, abia dacă mai avem 4.000 hectare. Sunt  date care îndeamnă la reflecţie, mai cu seamă în contextul în care prevederile Uniunii Europene spun ca în viitor să cultivăm cât mai multe plante medicinale pentru a proteja natura, dar şi pentru că există anumite dezavantaje atunci când recoltăm din flora spontană. Unul dintre dezavantaje este că anumite plante din aceeaşi familie, chiar şi din aceeaşi specie, pot avea au un conţinut foarte ridicat în substanţă activă, în vreme ce altele nu au substanţă activă deloc. De aceea, pe viitor ar trebui să avem în vedere ameliorarea şi selecţionarea plantelor medicinale cu un grad ridicat de substanţă activă. Culturile ar trebui înfiinţate în sistem bio, folosind seminţe atent selecţionate.

Laura ZMARANDA