O informaţie difuzată zilele trecute, cu surle şi trâmbiţe, pe mai toate canalele media a reuşit să-mi deturneze gândurile de la un alt subiect pe care mi-l propusesem pentru acest număr. Şi nu este pentru prima dată când îmi este dat să aud, să văd, ori să citesc despre lucruri care mă duc cu gândul către expresia „îţi tai singur craca de sub picioare“.
Aşadar, mă gândesc uneori dacă aţi face singur rău nu este cumva o caracteristică a neamului din care facem parte, ori prostie sau interes din partea unora care pentru câţiva bănuţi „şi-ar vinde şi pe mumă-sa“, cum se spune uneori despre trădători.
Din păcate fenomenul autodiscreditării la care fac de fapt referire, este departe de a fi luat sfârşit. Şi aş da un singur exemplu dintre multe altele ce mi-a fost dat să văd, ori să aud.
După nu ştiu câte maladii ce au bântuit zootehnia românească, pe care ni le-am afişat triumfal la poarta Europei, după alte atâtea secrete „date din casă“ spre bucuria şacalilor lumii, a venit rândul zilele trecute MIERII de albine să intre sub tirul diletanţilor. Miracolul Terrei, produsul cel mai curat, complet ca aliment, sănătos pentru organism, a devenit, iată, şi ea ţinta agresiunii celor care parcă doresc răul neamului din care fac parte. Şi nu doar lor.
Mierea de albine românească, atât de apreciată pe mapamond ne-am făcut-o de râs. Odată cu ea şi pe apicultori, acei împătimiţi şi iubitori poate ai celor mai interesante vietăţi de pe pământ. Nişte inşi din nu ştiu ce laboratoare au descoperit aşadar de unde ni se trag bolile şi, mai ales, diversele forme de cancer: mierea cu plastic. Analizele făcute pe câteva probe ridicate din cine ştie ce recipiente au dus la „descoperirea“ epocală pe care iarăşi am afişat-o lumii ca pe o mare realizare. În joc a intrat şi un medic. De, trebuia să-şi spună şi el părerea.
Din păcate nu bănuim cât rău ne facem, cât ne vor costa astfel de informaţii oferite cu atâta uşurinţă publicului larg fără să fi făcut o cercetare mai aprofundată asupra fenomenului. Încă „o cracă tăiată de sub picioare“ cu consecinţe mult mai grave decât o prăbuşire în gol. Câtă iresponsabilitate!
După opinia apicultorilor, mierea nu poate conţine astfel de produse. „Ca să înţelegem aceste aspecte trebuie să cunoaştem biologia albinei, modul de viaţă şi organizare a acestor minunate vietăţi şi mult mai multe aspecte din apicultură. Cât ştiu despre aceste lucruri cei care fac astfel de afirmaţii?!“ se întreba unul dintre apicultori.
Aş îndrăzni la rându-mi să întreb, până când ţara asta va mai fi pe mâna diletanţilor? Amatorismul, încurajat de interese meschine a făcut din aceste locuri minunate un ţinut în care, se vede treaba, mulţi nu mai pot trăi, în vreme ce alţii agonisesc averi incomensurabile. Inşilor nu le mai pasă de nimeni şi de nimic. De ţară şi de locuitorii ei nici atât. Ce să mai spun despre promovarea unui produs care ar putea aduce plusvaloare ţării, sau măcar menţinerea lui în piaţă!
Ion Banu