La Sibiel şi Fântânele – Cacova, două dintre satele Mărginimii Sibiului, cu vechi tradiţii în pomicultura transilvană, livezile cu meri şi peri seculari pornesc din grădinile caselor şi gospodăriile ţăranilor-oieri şi urcă pe versantul nordic al Munţilor Cindrelului, până dincolo de 1.000 de metri altitudine. Ca urmare, specialiştii Fundaţiei Ecologice „Trai Verde“ din Sibiu au inventariat nu mai puţin de 30 de soiuri locale, cele mai vechi purtând denumirea de „Roşu de Cacova“ şi „Flori frumoase“. De asemenea, peste 100 de munţi, dealuri şi coline în ale căror toponime se regăsesc denumiri de fructe: meri, peri, cireşi, vişini, gutui, nuci, pruni, corcoduşi şi duzi.

Pomii unor astfel de roade n-au fost niciodată stropiţi şi fertilizaţi chimic, altoii lor contribuind la înmulţirea unor arbori şi arbuşti fructiferi extrem de rezistenţi la boli, dăunători şi intemperii, cum ar fi îngheţurile şi brumele târzii ale primăverilor. Într-un atractiv peisaj pomicol secular, încadrat în chenarul uliţelor troienite de zăpezile iernii, i-am întâlnit, într-o expoziţie-târg cu gustare şi vânzare, pe cei mai destoinici cultivatori de meri şi peri din soiurile bătrânelor livezi, urmaşi ai părintelui Leb, cel care în anul 1860 organiza cea dintâi pepinieră şi şcoală horticolă ţărănească din podişul sibian al Ardealului. Priviţi şi admiraţi cât de frumoase şi de colorate sunt merele, perele şi nucile deşertate în coşurile din nuiele şi în desagii ţesuţi în război de vrednicile ţărănci mărginene! (Ioan VULCAN-AGNITEANUL)