Articole revista 16 Martie 2015, 16:04

Moara de apă de la Botul Cracului

Scris de

Într-un sat uitat de lume din Clisura Dunării, unde vremea şi vremurile se macină încet la moara timpului, acum un secol şi jumătate şapte familii de săteni încropeau şi rânduiau o moară de apă menită să asigure micii comunităţi bruma de mălai şi făină pentru hrana zilnică. Parcă pentru a întări versul lui Blaga „eu cred că veşnicia s-a născut la sat“, rămasă la fel ca-n leatul când i s-a bătut prima scândură şi i s-a aşezat prima piatră, micuţa moară îşi face cu sârg şi azi datoria, „hrănind“ nu şapte, ci douăzeci şi una de familii.

Pe vremea când Nicolae Bălcescu devenea sufletul Revoluţiei de la 1848, un grup de săteni din comuna Sicheviţa, judeţul Caraş-Severin, meştereau o moară de apă cu unelte rudimentare şi materiale de construcţie pe măsură: lemn şi piatră. De atunci, multă apă a trecut prin paleţii morii şi de mult se vor fi făcut oale şi ulcele cei care „şi-au trăit traiul şi şi-au mâncat mălaiul“ din prima uncie de boabe măcinate aici. Şi tot de atunci, fie că s-au viforit iernile, fie că s-au umflat primăvara apele ori că vor fi secat în parte în verile fierbinţi, moara a măcinat neîncetat zi şi noapte, anotimp după anotimp şi an după an. Azi, reparată pe alocuri, moara ţăcăne cu acelaşi sunet vechi de 150 de ani, sub atenta supraveghere a doi tineri, Gruiţă Lazăr şi Gruiţă Sava Petru, cei care au preluat ştafeta de la bătrânii satului şi se ocupă cu întreţinerea „instalaţiilor“ şi rânduiala la măcinat. „S-a pornit de la 7 familii şi acum 21 de familii macină aici. Înainte le venea rândul la măcinat de 4 ori pe lună, azi, numai o dată. Pe vremuri veneau cu trăsuri, cu cai, cu boi, dormeau la moară, fierbeau mămăliga afară, în poiană. Acum lumea are tractoare, nu mai macină noaptea. Cei bătrâni măcinau făina şi făceau pâine în cuptoare. Acum s-au domnit, cumpără pâine de-a gata!“, spune cu tristeţe Lazăr.

Roata morii se-nvârteşte ţac, ţac, ţac…

De lângă el, Petru încearcă să explice cum o bucată de lemn reglează cantitatea de boabe ce cad dintr-un fel de jgheab, tot din lemn, între pietrele pe care le sfărâmă. În funcţie de cantitatea de boabe căzute, făina va fi mai mărunţită sau mai mare. „Într-o zi se pot măcina în jur de 20 de saci, depinde de cantitatea de apă. Când e apă multă, moara merge mai rapid şi se poate măcina până la 20-30 de măsuri, cum zicem noi. O măsură e 20 de kilograme. La noi se zice mesăr, la alţii se zice baniţă. Depinde de ce se macină. Dacă făina este pentru mălai, într-o oră se pot măcina 20 kg. Dacă se macină mai mare, ca uruială pentru porci, într-o oră se pot măcina 50-60 kg. Pe raza comunei Sicheviţa mai sunt în jur de 14 mori funcţionale. Fiecare sat aparţinător are cel puţin o moară a sa.“ Au fost însă şi momente când natura s-a dezlănţuit şi, vremelnic, moara fraţilor Gruiţă n-a putut funcţiona. Atunci a fost mobilizare generală. „Chiar anul trecut, în primăvară, am avut probleme cu apele mari. Pe bucata de unde se preia apa din râu se formaseră bucăţi uriaşe de gheaţă şi se blocase totul. A trebuit să venim toţi oamenii, toţi arendaşii, am luat un buldozer, am scos zăpada din râu şi l-am curăţat. Totuşi, mulţumită lui Dumnezeu!, râul ăsta n-a secat niciodată, tot timpul a avut moara apă. Există un cilindru din lemn care are o gaură. Când e apă multă, facem gaura, găleţaua, cum îi zicem noi, mai mare. Când e apă puţină o facem mai mică, fiindcă se face presiune la mecanismul care se învârte.“

În vaduri ape repezi curg…

De regulă, morile de apă de pe raza comunei Sicheviţa sunt cu „ciutură“ şi ax vertical, într-un fel precursoare ale turbinelor de mai târziu. Majoritatea sunt ridicate direct pe cursul apei, însă sunt şi mori la care apa este adusă pe „ierugă“. Lazăr precizează acest lucru: „Apa este preluată, pe o distanţă de 500 m, din râul Gramensca. Venită prin cădere, apa este cea care pune moara în funcţiune. Cum anul trecut au fost multe ploi şi apele n-au secat, moara lucrează acum la capacitate maximă. Dacă vrem să oprim moara, punem o bucată de lemn pe şanţul de curgere şi apa se redirecţionează înapoi, ocolind, spre albia râului. Aşadar, apa merge prin cădere. O ia pe sub un podeţ şi la capătul zidului de beton se află un tub amplasat mai sus cu 3-4 m de axul morii. Prin cădere, apa emană o forţă care învârte axul. Este un principiu simplu, fără butoane, fără curent electric.“ Pe cărare, o mămăiţă mică de înălţime şi îndesată vine agale să vadă dacă e gata mălaiul măcinat. „Am venit la moară, că avem de măcinat. Chiar acum porumbul meu este în coş şi se macină. Am o cantitate de un metru, doi, cum zicem noi, din care scot cam un săculeţ de mălai. Am măcinat şi pentru mămăligă, dar şi uruială pentru porci şi vaci.“

La Botul Cracului, la moara săracului

La rândul său, Petru completează: „Debitul apei care cade pe paleţi este influenţat de un obiect căruia îi spunem găleţaua, cum ziceam mai devreme. Aceasta se pune pe tubul de beton şi se bagă forţat, prin împingere. Are un capăt mai larg şi un capăt mai subţire, ceea ce face să aibă o presiune şi mai mare. Cu cât capătul este mai subţire, cu atât apa are forţă mai mare să învârtă axul morii. Apa cade la un unghi de 45 de grade pe paleţii care învârt axul. Tot de aici pleacă mecanismul de distanţat ţeava şi mecanismul de distanţat piatra, pentru a face făina mai mare sau mai măruntă. Tot mecanismul e bazat pe lemn şi piatră. Când s-a construit moara nu era fier niciunde, totul era numai şi numai lemn, până şi paleţii erau din lemn. Acum, însă, sunt făcuţi din fier, fiindcă, atunci când îngheţa apa, omul venea şi dădea cu toporul în paleţi, să ia gheaţa de pe ei. Îngheţaţi, aceştia se rupeau cu uşurinţă. Dacă sunt din fier, iei repede gheaţa de pe ei. Fiindcă şi iarna merge moara, că şi iarna mâncăm, nu numai vara! Vreau să precizez că această moară este denumită încă din vremea celor bătrâni şi săraci Moara de la Botul Cracului. Şi mai vreau să spun că este cea mai frecventată de turişti, fiindcă este la numai două minute de şoseaua principală“, spune Petru cu mândrie, turuind ca o moară neferecată.

Patricia POP, Paul ROGOJINARU


Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti