Logo
Imprimă această pagină

De ce alţii pot şi noi nu?! Motive pentru amenajarea unei grădini pe acoperiş

În ultimii ani, tot mai mulţi locuitori din aglomerările urbane şi-au inaugurat sau au în plan să-şi „organizeze“ propria grădină pe... acoperiş. Sună poate puţin cam fantezist, dar în mari metropole precum Londra, Paris, New York sau Berlin există sute şi mii de asemenea grădini de acoperiş, involuntar „ascunse“ privirilor trecătorilor. Un inovator care a perfecţionat grădinăritul pe acoperiş este francezul Nicolas Bel care este, printre altele, inginer, cercetător, dar şi... grădinar.

Roşii, salată şi căpşuni la „înălţime“

Nicolas Bel s-a făcut cunoscut după ce s-a lansat în „moda“ creării grădinilor „de acoperiş“. Astfel, potrivit Green Report, Bel a imaginat şi realizat pe o clădire în Paris o grădină de legume de 600 de metri pătraţi în care a plantat roşii, salată, căpşuni sau ierburi aromatice. Trebuie spus că proiectul a fost realizat sub egida Institutului Naţional de Cercetări Agricole din Franţa şi a Muzeului francez de Istorie Naturală. Bel a scris şi o carte, intitulată „Grădina de legume urbană“, în care arată principalele motive pentru care este bine să cultivăm legume nu numai la ţară, dar şi în oraşe, la înălţime. Pentru Nicolas Bel cultivarea legumelor în spaţii neconvenţionale, în mijlocul oraşelor, este simplă şi eficace şi poate fi făcută sub forma miniserelor, a grădinilor verticale sau chiar în containere. Iar avantajele nu sunt de neglijat, deoarece poţi avea tot anul legume sănătoase şi proaspete.

Poame mai gustoase

Principalul motiv invocat de Nicolas Bel, atunci când îndeamnă populaţia să cultive legume pe acoperiş, este gustul. Deja este bine-cunoscut faptul că bucătari renumiţi din Paris au grădini de zarzavat pe terasele mai dosnice ale restaurantelor, oferindu-le astfel clienţilor legume proaspete în permanenţă. De exemplu, potrivit lui Nicolas Bel, roşiile sau căpşunile, atunci când sunt transportate în lăzi frigorifice, îşi pierd gustul. Culese, însă, proaspete din grădina de pe acoperiş fac deliciul gospodinelor şi a gurmanzilor. Mai mult decât atât, dezvoltarea rapidă şi spontană a agriculturii urbane în Spania şi în Grecia a adus, deja, legumelor şi fructelor cultivate în acest mod certificări de tip „bio“.

Un alt motiv invocat de Bel în favoarea grădinilor de acest tip este reciclarea foarte eficientă a deşeurilor. Se ştie că 30% din deşeurile produse de oameni sunt organice, tocmai de aceea ele pot fi folosite inteligent pentru a fertiliza culturile urbane. „În Paris, de exemplu, se produc anual 400 de tone de deşeuri, care, dacă ar fi folosite pentru fertilizarea grădinilor urbane, s-ar diminua mult costurile pe care le implică atât transportul acestora cât şi costurile asociate“, spune Bel.

Depoluarea oraşelor...

O problemă de mare importanţă, intens dezbătură la nivel internaţional, este poluarea din marile oraşe. Este bine-cunoscut faptul că monoxidul de carbon împreună cu particulele de praf şi hidrocarburile afectează semnificativ sănătatea orăşenilor dacă ele nu sunt resorbite de plante. De aici şi utilitatea legumelor din „grădinile suspendate“ amplasate în oraşe care, împreună cu solul în care sunt plantate, bogat în bacterii, ajută la degradarea agenţilor poluatori.

Un alt motiv „pro“ ar fi acela că legumele pot fi cultivate aproape oriunde. Potrivit fermierului parizian, pe un acoperiş se pot cultiva peste 16.000 de varietăţi de legume, grădinile amplasate şi pe verticală permiţând optimizarea spaţiului. Acoperişurile oferă multă lumină şi un spaţiu generos pentru o astfel de grădină. În plus, fiecare grădină sporeşte biodiversitatea deoarece acestea sunt un refugiu ideal pentru speciile sălbatice. Astfel, folosind practici ecologice de grădinărit, grădinile pot fi transformate uşor în ecosisteme unde se regăsesc ciuperci, bacterii sau insecte.

…şi reglarea climei

Potrivit specialiştilor în urbanism, orice spaţiu verde din oraşe atenuează efectele furtunilor ori ale inundaţiilor. De aceea, o „pătură“ de pământ, cum ar fi şi grădinile suspendate, este capabilă să absoarbă eficient apa şi să regleze scurgerile. În New York, de exemplu, se află, în medie, o grădină de 6.000 de metri pătraţi, concepută special pentru a „regla“ cantitatea de apă provenită din precipitaţii. Un alt motiv invocat de Bel pentru a cultiva legume în oraş este limitarea efectelor caniculei. Clădirile şi asfaltul de pe străzi acumulează căldură, iar temperatura depăşeşte în oraşe cu mult limita suportabilului, producând efecte nedorite asupra sănătăţii oamenilor. Astfel, plantele cultivate pe acoperiş şi, de ce nu, pe balcon împrospătează aerul şi pot crea un microclimat mai blând pentru om.

Socializare şi relaxare

„Atunci când se ocupă în comun de o grădină locuitorii dintr-un cartier se pot împrieteni, pot coopera sau se pot constitui în echipe creând, astfel, competiţii interesante“, este de părere Nicolas Bel. Grădinăritul urban este, de asemenea, o oportunitate pentru inserţia persoanelor marginalizate, iar în şcoli o grădină îi poate ajuta pe copii să capete cunoştinţe despre plante şi să înveţe să mănânce sănătos. Şi, nu în ultimul rând, grădinăritul pe acoperiş este un bun remediu împotriva stresului. În ritmul infernal al marilor aglomerări urbane, o grădină este o oază de linişte, unde, odată intrat, problemele cotidiene sunt lăsate deoparte. Iar acesta este un mod ideal de a scăpa de stresul urban.

Grădinile „de oraş“ prind şi în România

Asociaţia Română de Permacultură a finalizat proiectul de amenajare a unor grădini urbane prin metode aplicate de grădinărit sustenabil în cinci oraşe mari din România. Este vorba de Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Braşov şi Cluj-Napoca. Proiectul, în valoare de 83.250 franci elveţieni, cofinanţat printr-un grant în sumă de 74.775 franci din partea Elveţiei, a reuşit să implice 551 de persoane. Acestea au participat la cursurile, atelierele şi lucrările practice desfăşurate în ultimul an. Cu acest prilej, cursanţii au putut dobândi metodele şi tehnicile de aplicare a permaculturii într-o „grădină comestibilă“ şi au format, în fiecare oraş participant, câte o comunitate de persoane pasionate de „grădinărit urban“.

Bogdan Panţuru

Revista Lumea Satului