Glorie învingătorului, onoare învinşilor

Am asistat la una dintre cele mai spectaculoase campanii electorale pentru prezidenţiale, atât prin numărul de candidaţi pentru înalta funcţie în stat, cât şi prin prestaţia celor mai mulţi dintre ei.
N-am să „murdăresc“ pagina cu expresiile, vulgarităţile şi agramatismele unora dintre ei. Şi nici la „pomenile“ electorale n-am să mă refer, care nu înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, decât un fel de a cerşi voturi de la necăjiţii vremii.
Aş spune doar că niciunul dintre candidaţi n-a reuşit să convingă printr-un proiect de ţară, dezbaterile sterile – şi acelea prea puţine – nu au adus vreun plus alegătorilor, ci tot intriga, ura şi scandalul au pus pe jar românii, împărţind ţara în două sub laitmotivul „votul din diaspora“. Lucru care s-a văzut odată cu numărarea voturilor.
Revizuind întreaga luptă pentru cea mai înaltă funcţie în stat, cu cele două tururi, îmi amintesc că mai toţi candidaţii, ca de altfel majoritatea politicienilor, în oratorismul lor autentic românesc, nu au ratat nicio ocazie în care să nu amintească despre creşterea economică, reducerea şomajului, crearea de locuri de muncă, prosperitate...
Cu alte cuvinte, totul va fi „lapte şi miere“ după ce vor ajunge la putere.
Ba mai spuneau câte ceva şi despre relaxare fiscală.
Greu să speri că taxele şi impozitele vor scădea câtă vreme ţara are nevoie de mulţi bani pentru recuperarea cheltuielilor din campania electorală şi, mai cu seamă, pentru achitarea datoriilor către instituţiile financiare internaţionale. Scadenţa e scadenţă.
Se tot vorbeşte de creştere economică. Orice român s-ar bucura dacă din ce „creşte“ ar primi şi el ceva. Măcar din ce dă peste. Dacă dă. Numai că statistica nu prea se potriveşte cu realitatea.
Agricultura a rămas singura care mai dă câte ceva ţării. Şi oamenilor ei. Pentru că e singura care mai produce pentru ţară. Cât o s-o mai facă. Restul e dat altora care ştiu să ducă la casele lor ce câştigă.
Restul economiei? „Există, dar lipseşte cu desăvârşire.“ Din ţară şi din buget.
Uneori stau şi mă gândesc ce şi pe cine vor conduce preşedinţii şi guvernanţii, care s-au luptat atât pentru importanta funcţie în stat. Pe români sau pe aşa-zişii investitori? Pe cine vor pune mai degrabă şaua pentru strângerea birurilor, pe cei de oriunde sau pe truditorii „de drept“ ai acestor meleaguri?
M-aş bucura dacă, din tot ce candidaţii au promis naţiunii, s-ar pune în operă măcar o treime. Ar fi un început. Sarcina îi revine acum primului ales.
Oricum, e bine că avem un conducător. Un câştigător. Glorie lui! Ceilalţi aliniaţi la start, onoare lor! Doar atât deocamdată.
Ion BANU
- Articol precedent: MOŞ GUVERN CU TRAISTA-N BĂŢ
- Articolul următor: „Degeaba ai grădină dacă n-ai grădinar“