ipso iulie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 30 Jul 2021

Daniel Pop, între folclor şi matematică

Studentul Daniel Pop şi-a împărţit până acum pasiunea între muzica populară şi matematică – fizică. Cele două l-au răsplătit din plin, aducând-i diplome, medalii şi trofee deopotrivă de valoroase, peste 100 la număr, palmares care l-a impus pe de o parte în atenţia realizatorilor de emisiuni folclorice, fiind unul dintre tinerii foarte mediatizaţi de Televiziunea Naţională, iar pe de altă parte, i-a uşurat drumul olimpicului de la Şimleu Silvaniei spre o carieră în ştiinţa calculatoarelor.

– Daniel Pop, să începem cu o scurtă prezentare. De unde veniţi?

– Vin din Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj. Aici am copilărit, aici am prins dragoste pentru folclor. Nici nu se putea altfel, dacă e să mă gândesc la numele unui festival internaţional organizat la Şimleu, „La fântâna dorului“, şi la zestrea de artă şi tradiţie populară a Sălajului, decât să se lipească de sufletul omului aceste nestemate de trăire românească. Dar acum sunt student în anul III la Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca şi pot spune despre Cluj că este o a doua casă a mea.

– Aţi excelat nu doar în folclor, ci aţi fost olimpic la matematică şi fizică. Cum o să vă împărţiţi de-acum încolo între cele două pasiuni, fiindcă bănuiesc că ambele vă acaparează, vă sunt extrem de dragi?

– Muzica rămâne, fără doar şi poate, marea mea iubire, prin ea mă relaxez, prin ea explorez trăirile sufletului meu, prin ea mă reprezint şi eu ca om în faţa societăţii. Profesia pe care o voi practica şi pentru care mă pregătesc, programator sau automatist, mi s-a relevat tot prin cântec... Când învăţam pentru olimpiade ascultam folclor. A devenit, pot să zic, o dragoste nouă din dragoste pentru muzica populară.

– Deci v-aţi hotărât deja să faceţi carieră în automatică. Folclorul ce-o să fie?

– Nu mă voi opri niciodată din a cânta. Acum aşa văd lucrurile, să performez ca student, apoi ca practician în automatică şi calculatoare, iar folclorul va rămâne pentru sufletul meu, este şi va fi hrana mea spirituală.

– Cum aţi ajuns să cântaţi?

– Dintr-o întâmplare. Fratele meu, mai mare decât mine cu un an, şi-a manifestat dorinţa să meargă la Clubul Copiilor din Şimleu, la dansuri populare. În ceea ce mă priveşte, nici nu concepeam să am ceva în comun cu folclorul. Dar după câteva luni m-am dus şi eu la club, însă mânat de o cu totul altă dorinţă: văzusem că fratele pleacă în alte localităţi cu ansamblul şi, fiindcă eu nu doream să stau acasă, m-am înscris la dansuri, dar numai cu gândul de a pleca în excursii. A trecut aşa un an. Într-o bună zi, pentru că atunci când mergeam la repetiţii treceam pe lângă sala de canto, i-am spus mamei că vreau şi eu să cânt. A fost contrariată, dar mi-a făcut voia, m-a prezentat profesoarei... În următoarea săptămână am avut şi primul spectacol, am cântat „Eminescu“, piesa soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Aveam 8 ani. Iar de atunci nu cred că a trecut vreo zi fără să le fiu recunoscător profesorilor mei Gavril şi Cornelia Neaga, de la club, cărora le datorez în mare măsură ceea ce sunt astăzi. Dna Neaga mi-a prezentat repertoriul zonei noastre folclorice, m-a învăţat cum să transpun o melodie spre a ajunge la inima ascultătorului, iar eu azi nu mă văd cântând altceva în afară de muzică populară.

– Pe urmă au venit concursurile, cele care formează şi călesc un interpret, îl validează, de fapt, juriile validând solistul.

– Când aveam 11 ani, profesorii noştri au ţinut să realizeze cu toţi membrii Ansamblului folcloric „Barcăul“ al Clubului Copiilor din Şimleu Silvaniei un compact-disc, iar acolo apar şi eu cu câteva melodii. Pe urmă, din cauză că vocea mi-era în schimbare, n-am mai cântat vreo doi ani, iar din clasa a VII-a am reluat colaborarea şi am început să merg la concursuri. La început am obţinut doar menţiuni şi premii speciale, dar pentru mine erau foarte însemnate, fiindcă îmi dădeau semnalul că sunt pe drumul bun, că e bine cum cânt, mă stimulau, într-un cuvânt. După multe ore de studiu şi de muncă au apărut premiile mai importante. Primul care mi-este mie la inimă, „Drumul vinului-ţara vinului“, este obţinut când eram în clasa a VIII-a, la Festivalul „Strugurele de aur“ – Alba Iulia; nume predestinat sau nu, această distincţie mi-a deschis mie drumul spre lumea importantă a muzicii populare de mai târziu! Au urmat multe premii doi şi trei şi, încet-încet, am urcat spre vârful ierarhiei, cu trofee şi premii întâi sau mari premii: Festivalul „Ion Albeşteanu“ – Slobozia, „Vară-vară primăvară”, Sibiu, „Natalia Şerbănescu“ – Tulcea, „Irina Loghin“ – Vălenii de Munte, „Mariana Drăghicescu“ – Timişoara etc. Dar vreau să spun că, mai mult decât premiile, contează că la aceste concursuri înveţi mult de la specialiştii din juriu despre folclor, despre stilul de interpretare, despre cum să porţi costumul popular, cum să păşeşti pe scenă, ce repertoriu e bine să abordezi, despre respectul pentru tradiţie etc.

– Aş vrea să vorbim despre melodiile pe care le interpretaţi. De unde sunt culese?

– La 17 ani am realizat un material, dar care nu-i prezent pe piaţă, ci este pentru mine, ca să zic aşa, cu melodii ale maestrului Ovidiu Barteş; cu unele dintre piese am mers în festivaluri şi mi-au adus premii importante. Cele mai multe sunt culese de la rapsodul popular Petre Haraga, Dumnezeu să-l odihnească, retuşate, aranjate, adaptate împreună cu cei doi maeştri cu care eu colaborez, Liviu Buţiu (Oradea) şi Ovidiu Barteş (Cluj). Sunt cântece cu un mesaj popular puternic şi autentic, care vorbesc de la sine despre Sălajul nostru, despre înţelepciunea omului purtător de tradiţie, despre universul rural, încărcat de atâtea şi atâtea valori ale satului şi ale locuitorilor lui.

– Aţi încheiat perioada concursurilor şi sunteţi interpret pe cont propriu. Cu cine colaboraţi, unde puteţi fi auzit/văzut/ascultat, în afară de TVR, acolo unde sunteţi mereu prezent alături de colegi din valul tânăr, iar ca o paranteză, TVR reprezintă o garanţie pentru valoarea solistului.

– Nu mai merg la concursuri din 2012. Am colaborat şi colaborez în continuare cu Ansamblul folcloric profesionist „Cindrelul – Junii Sibiului“, condus de dna Silvia Macrea, cu Ansamblul folcloric „Meseşul” al Centrului de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj, condus de Daniel Săuca, deci pot fi văzut în concertele acestor două ansambluri. Onorez şi alte invitaţii, cum ar fi recitalul de la Festivalul „Ion Albeşteanu“, din octombrie. Sunt difuzat la posturile naţionale şi locale de radio şi TV, iar când despre TVR, nu pot decât să fiu onorat şi bucuros că am fost selectat să reprezint zona mea folclorică în emisiunile de ţinută ale acestei televiziuni. În clipa de faţă, lucrez la un material pe care intenţionez să-l am gata la primăvară, cu melodii în care mi-am pus sufletul, trăirile şi în care mă regăsesc în totalitate.

– În afară de soţii Neaga, cine a mai contribuit la formarea dvs. ca solist de muzică populară?

– Componenţii juriilor de specialitate ale concursurilor şi festivalurilor la care am participat. Şi-mi cer scuze dacă nu-i enumer pe toţi, dar am alese mulţumiri pentru dna Elise Stan, dna Eugenia Florea, dl Gelu Stan de la Radio-Timişoara, dl Gelu Furdui de la Radio-Cluj. Iar gândul meu se îndreaptă mereu şi mereu, cu recunoştinţă, spre regretata dnă Mărioara Murărescu.

– Mă gândeam într-o doară că Sălajul a dat muzicii o mare interpretă, Sava Negrean Brudaşcu. Aveţi o mare obligaţie, să păstraţi şi să duceţi cântecul tot acolo, sus.

– Pentru mine este o mare cinste că am păşit pe acest drum al cântecului, iar cu ajutorul lui Dumnezeu sper să fiu vrednic să duc mai departe folclorul din frumoasa zonă a Sălajului şi să o fac la un nivel care să mă bucure pe mine şi pe cei care mă ascultă.

Maria BOGDAN

Articole recente - Lumea Satului