Lumea satului 750x100

update 29 Oct 2020

Toamna în pomicultură

Anul agricol în pomicultură începe toamna sau, mai exact, odată cu recoltarea ultimului soi la fiecare specie de fructe, când trebuie obligatoriu să realizăm până la venirea îngheţului foarte multe lucrări în vederea pregătirii pomului pentru iernat, acumulării de rezerve de hrană, pentru pornirea, cu dreptul, a vegetaţiei în primăvara anului de producţie.

Pentru ca mugurii să nu îngheţe în timpul iernii, iar în primăvară să iasă pe rod trebuie respectate anumite condiţii, astfel încât celula vegetală, sucul vegetal să conţină multă apă legată (din total apă, cea legată să fie 70%) care nu îngheaţă iarna, să existe, din totalul azot, 3 părţi azot amidic şi 1 parte nitric şi amoniacal, elemente ca bor, magneziu, suficiente lipide lipite de membrana celulară.

De asemenea, trebuie avut în vedere că, în perioada de toamnă, ceaţa şi ploile favorizează proliferarea bolilor criptogamice. Acestea se ascund în muguri şi acolo rezistă peste iarnă, iar în primăvară, când mugurii se deschid, apar boli precum rapăn, făinare, monilioza, taphrina, ciuruirea, erwinia şi altele. În schimb, dăunători ca cydia, anarsia, minatoare rămân în frunze, în crăpăturile din scoarţe şi atacă virulent florile, fructele lăstarii şi frunzele.

Din experienţă, lucrările de toamnă executate în perioada umflării mugurilor, ca şi cele executate înainte de înflorit reprezintă 80% din totalul lucrărilor şi sunt hotărâtoare pentru producţie. Persoanele care vara spun că au rapăn, făinare, taphrina, cydia, anarsia sunt cele care, după recoltarea fructelor, nu mai fac niciun fel de lucrare, dar aşteaptă primăvara să numere florile în pom. De multe ori acestea sunt şi cele care ajung să ceară ajutor de la stat pentru că nu fac producţie de fructe.

Prima lucrare, diferenţiat pe specii şi în funcţie de producţia pe care dorim să o obţinem în anul următor, este aceea de încorporare a îngrăşămintelor chimice în sol. Combinaţia de substanţe – ¼ din îngrăşămintele cu N, îngrăşămintele cu P 2o5 ¾, iar cele cu K 20 în totalitate vor ajuta rădăcinile să trimită spre trunchi toată iarna substanţe nutritive (aminoacizi, zaharuri) care vor fi valorificate până la înfrunzit.

A doua lucrare este combaterea bolilor şi dăunătorilor, stoparea dezvoltării miceliilor, după teoria tratamentelor cu doze mici aplicate după fiecare ploaie. Este vorba de tratamente care sunt completate cu azot amidic amestecat în soluţia de stropit, împreună şi cu microelemente foarte eficiente, de bor şi magneziu. Acestea se vor realiza la toate speciile imediat după recoltare, aplicându-se câte 4 tratamente în perioada septembrie–noiembrie, la un interval de 15 zile, de preferat după ploaie.

La seminţoase aplicaţi la fiecare tratament următorul amestec prevăzut pentru o suprafaţă de 1 ha – azot amidic (uree 46) 5 kg + zeamă bordeleză 5 kg + DELAN 1 kg = 1 kg microelemente cu bor şi MG+ 3 Lovipron. După ce au căzut 50% din frunze se face un tratament cu 50 kg/ha UREE 46 pentru rapăn şi făinare.

La piersic 4 tratamente cu un amestec de 5 kg Uree 46 +10 kg zeamă bordeleză +1 kg microelemente + 3 l OVIPRON. După căderea frunzelor, un tratament cu 5 kg CAPTAN 80/ha pentru tafrină şi ciuruire.

La speciile prunoide 5 kg uree 46 + 5 kg zeamă bordeleză + 1 kg microelemente + 3 L OVIPRON.

În perioada septembrie până la venirea îngheţului se fac tăieri la specia cais = eliminarea şarpantelor uscate şi cu moniliosa, scoaterea cu ciot (lung de 2 ori cât grosimea) a lăstarilor care au avut monilioză şi atac de anarsia.

Unde avem multă iarbă se face lucrarea de erbicidat cu 1% glifosfat, pe rând, pe interval, iar dacă nu avem cu ce cosi iarba se foloseşte 0,7%. Tăieri la celelalte specii care sunt în plină producţie se fac în perioada dezmuguririi, iar la pomii bătrâni se fac obligatoriu tăieri de regenerare până la venirea îngheţului.

Petre EREMIA

Articole înrudite