Articole revista 18 Septembrie 2014, 13:51

Un fermier convins până... dincolo de pensie

Scris de

A fost întâi tehnician veterinar, primar la Baba Ana (1976-1982), timp în care a făcut şi studii superioare economice, preşedinte al Consiliului Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist – CUSAC, (1982-1984), primar la Mizil (1984-1990), economist la Uzina Mecanică (1990-1996), din nou primar la Baba Ana (1996-2012), iar acum se odihneşte. Îşi trage sufletul... muncind la ferma sa de familie. Soţia este profesor de matematică, fiica şi fiul desfăşoară activităţi în firme proprii, dar la Bucureşti, iar primul din cei cinci nepoţi este student. E povestea în ordine cronologică a lui Nicolae Bulete, din Baba Ana şi Mizil totodată – Prahova, care se descrie pe sine ca fiind în mod egal „zootehnist, economist, ţăran“ şi om cu funcţii care a lăsat ceva în urma lui pentru comunitate (blocuri, apă la fiecare poartă, zeci de kilometri de asfalt, canalizare în Mizil şi Baba Ana. Vorba domniei sale: „n-au oraşele mici canalizare cât Baba Ana“).

Astăzi, Nicolae Bulete deţine o fermă de 50 de hectare teren arabil, 15 vaci cu lapte, 10 tineret bovin, 30 de porci, dintre care 8 scroafe. De fapt, indiferent ce funcţii a deţinut, acasă a fost dintotdeauna zootehnist: „Fac asta din plăcere, poate din obişnuinţă. În familia noastră din Buzău, cu 10 copii, eu sunt al optulea, tata şi mama n-au avut un minut serviciu, dar ne-au întreţinut crescând animale. Iar eu nu mi-aş vedea viaţa în afara agriculturii. Am fost zootehnist şi când eram primar, şi când eram preşedinte de CUASC.“ Fostul primar are un fel personal de a trata problemele. Munceşte cât să mănânce eco trei familii, ce-i prisoseşte vinde, iar o parte din bani îi reinvesteşte. Nu vizează fonduri europene fiindcă nu este sigur dacă vreunul dintre copii sau nepoţi îi vor prelua cândva afacerea, deşi ei sunt cei care au investit în pământ. Pe de o parte, a rulat doar banii familiei şi cei proveniţi din câştigul din fermă, inclusiv subvenţii, despre care spune că-l ajută suficient de bine. Pe de altă parte, s-a ferit de proiecte europene fiindcă nu a avut bani pentru cofinanţare şi nici n-a dorit să se îndatoreze la bănci.

Vaca de lapte – nr. 1 în ferma mixtă de familie

Dar nici zootehnia n-a făcut-o oricum. Are un clasament al său personal, pe alocuri „povestit“ cu haz: „Pentru zona în care fac eu agricultură, după propria mea analiză, cea mai bună este vaca de lapte. Pe urmă albinăritul, dacă aş avea unde să merg la floarea de salcâm, dar n-am. Locurile trei şi patru sunt libere în topul meu de rentabilitate economică, pe cinci aş pune creşterea scroafelor, cu condiţia să ai cinci fătări la doi ani, şase şi opt – liber, pe şapte şi nouă ar fi viţelele la păşunat liber şi tăuraşii la îngrăşat, pe 11 – porcul, pe 15 – păsările (le dai doi saci de boabe, iei o bască de ouă şi la tăiere-o pungă cu oase), pe 17 oile – bune pentru lapte şi miei, dar la lână e pagubă, doi lei tunsul, un leu s-o poţi vinde etc.“. Bovinele pe care le are în fermă sunt din rasa Holstein şi Brună, iar acum încearcă să introducă în efectiv şi Albastru belgian, rasă de carne de care pare foarte încântat: „La fătare viţeii nu au greutate mare, ca la Angus şi Charolaise, putând pune ulterior probleme de sănătate animalelor, ci au 30-40 kg, dar o rapiditate teribilă la îngrăşat, plus că mănâncă în continuu, de fapt păşunează orice. La greutatea de 100 kg poţi lua pe viţel 1.500 lei.“ Rasa Brună se numără printre cele preferate: „Pro­ductivitatea este la fel de mare ca la vacile specializate în producţia de lapte. Animalul are o lactaţie uni­formă, plus că este rezistent, are o robusteţe mai mare. Calitatea lap­telui e mai bună, cu o valoare adăugată graţie conţinutului mare în grăsime (4-4,5%) şi proteină (3,5- 4,8%), iar telemeaua rezultată are proprietăţi deosebite“. Producţia de lapte o valorifică fie direct, fie o procesează în făbricuţa proprie: „Eu refuz să vând laptele cu 0,80 lei sau 1 leu. N-aş mai mulge vaca dacă ar fi aşa, aş lăsa laptele viţelului. Livrez kilogramul cu 2,50 lei, iar ce-mi rămâne de la procesare duc în ferma de porci şi scroafe.“ Despre acest sector, maternitate de scroafe şi porci, are doar cuvinte de laudă: „Este o acti­vitate care se justifică din toate punctele de vedere, cu condiţia să obţii două fătări pe an, maximum de economie fiind cinci fătări la doi ani. Dacă de la fiecare exemplar ai 20 de purceluşi pe an, însă se poate să fie şi 25 sau 26, scroafa îşi scoate cheltuiala cu hrana şi medicamentaţia cu vârf şi îndesat şi-ţi pune la dispoziţie venituri foarte bune.“

Un hobby abandonat

Nicolae Bulete prinsese cândva şi pasiunea de a creşte capre. Între timp s-a lecuit: „Mi s-a îmbolnăvit unul dintre nepoţi, iar medicul i-a recomandat să bea lapte de capră. Ce să fac, am cumpărat 15 capre. Eu n-am ţinut niciodată la capră ca la vita mare, cred că n-aş putea trăi dacă nu beau măcar o cană cu lapte de vacă pe zi, dar capra dă o brânză excepţională, chiar mai bună decât cea de bivoliţă. E adevărat, a existat şi o mare solicitare pe piaţă pentru telemea, dar acum s-a cam risipit moda aceasta. Eu am renunţat la a le creşte, mai am două, pentru că nu se pretează pentru zona noastră, care nu are totuşi flora bogată ca la munte. Le păstrez doar să le văd eu prin fermă pentru că-mi place să am câte ceva din toate speciile.“

Bază furajeră proprie

Furajele le produce în totalitate în fermă. Nicolae Bulete dispune şi de o moară, care însă face treabă doar pentru fermă, nu şi pentru terţi, din cauză că nu găseşte un angajat: „Cel mai greu e să găseşti oameni serioşi şi cu chef de treabă. Prea mulţi sunt cu gândul la cum să te păcălească. Vin, stau o săptămână-două, apoi fug şi să zici Doamne ajută dacă nu-ţi lasă şi vreo pagubă.“ La culturile de câmp (orz, ovăz, grâu, porumb şi furaje), anul acesta am avut probleme din cauza ploilor. Pe o suprafaţă care a stat multă vreme sub umiditate, a dispărut pur şi simplu cultura. Dar a compensat, cu noroc, în altă parte: „Am semănat orz în toamnă şi astă-primăvară am venit cu lucernă peste. După recoltarea orzului, a crescut o frumuseţe de lucernă.“ Pământul îl lucrează cu două tractoare româneşti, unul de mare putere şi unul mai mic, iar utilajele sunt noi: remorci, cositoare, greblă, maşină de balotat, semănători etc. Recent s-a urcat şi pe tractoare: „Am avut un angajat, dar mai rău făcea pământului decât să-l lucreze, aşa că m-am suit la volan, am învăţat mecanică şi-acum îmi place atât de mult încât n-am să mai las pe altcineva să-mi facă partea aceasta de lucrări.“ Cele 50 de hectare sunt folosite integral pentru baza furajeră.

Maria BOGDAN


Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti