Lumea satului 750x100

update 28 Oct 2020

La Bihor, nu doar lemnul face bani

• Interviu cu Adrian Florescu, director Direcţia Silvică Bihor

– Domnule director, aş vrea să începem cu începutul. Ce patrimoniu silvic are judeţul Bihor?

– Fondul forestier naţional regăsit pe teritoriul judeţului Bihor însumează aproximativ 189.000 ha, din care din proprietatea publică a statului, a mai rămas, 61.000 ha – o treime. Două treimi aparţin altor deţinători, suprafeţe redobândite în timp, după 1990, în baza legilor fondului funciar. În plus, DS Bihor, ca unic administrator al pădurilor proprietate publică a statului, în baza contractelor de administrare şi pază, prestări servicii silvice, are în administrare încă 54.000 ha, provenite din gestionarea suprafeţelor aparţinând primăriilor comunale şi orăşeneşti (parte din ele) şi persoanelor juridice (asociaţii, composesorate). Bisericile ortodoxe, catolice şi romano-catolice şi-au constituit propriile ocoale silvice.

Ca structură, DS Bihor are în componenţă nouă ocoale silvice, asigurând, ca teritorialitate, aproape întreaga suprafaţă a judeţului: Aleşd, Beiuş, Dobreşti, Marhita, Oradea, Remeţi, Sudrigiu, Săcuieni şi Tinca.

– Este clar, sunt de acum mai multe categorii de proprietari ai pădurilor. Se mai respectă amenajamentele silvice şi, ca o consecinţă, se exploatează pădurile în regim silvic?

– Amenajamentul silvic e baza, altfel nu putem funcţiona. Este cadrul legal pe care trebuie să-l respectăm, implementăm şi care aduce feedback-ul necesar pentru lucrările care trebuie executate în timp. Deci vorbim de durabilitate, noi trebuie să asigurăm acest lucru, asta-i menirea noastră.

– Se fac tăieri – mă refer la cele legale – dar în ce măsură este asigurată menţinerea suprafeţei împădurite prin regenerări şi plantări noi.

– Cam în fiecare an – mă voi referi aici numai la proprietatea statului, dar putem face o paralelă, cam 1 la 1, cu proprietatea privată administrată de noi – în jur de 400-600 ha sunt parcurse cu lucrări de regenerare. Ne obligăm ca în termenul prescris de lege, de doi ani, să asigurăm împăduririle acolo unde sunt tăierile rase ori ultimele tăieri şi, în plus, intervenim şi cu completări în regenerări acolo unde nu-i asigurată reuşita. Activitate avem, suntem mulţumiţi şi de faptul că dispunem de pepiniere silvice care să ne asigure materialul săditor pe care îl putem pune la dispoziţie inclusiv pentru cei care îşi doresc să planteze specii din zona noastră de activitate.

– Cea mai mare parte a sectorului silvic din Bihor se află în Munţii Apuseni. Aţi preluat suprafeţele de teren degradat, aţi plantat, se folosesc ele pentru sectorul silvic?

– Din suprafeţele degradate – alunecări de teren, eroziuni, abuzuri despre care nu ne face cinste să vorbim – am preluat prea puţin şi asta nu pentru că nu am dorit să ne implicăm, dar proprietarii lor cedează greu, nu înţeleg că noi le asigurăm continuitatea.

– Bănuiesc că nu vă este deloc indiferent când vedeţi ce se întâmplă uneori în păduri, indiferent ale cui sunt acestea…

– Într-adevăr, sunt ceva ani în spate în care am parcurs etapele necesare, dar nu suficiente, din cadrul administrării fondului forestier şi pot spune că am întâlnit toate situaţiile posibile. De la un ocol silvic de câmpie până la administrarea Parcului Natural Apuseni. Sigur că mă doare sufletul când văd că se taie şi un copac în afara exploatării planificate, dar încercăm să ţinem lucrurile sub control.

– În afara administrării şi protecţiei sectorului silvic, desfăşuraţi şi activităţi comerciale. Care sunt acestea?

– Activitatea de bază este asigurarea continuităţii pădurilor rezultată din lucrări de îngrijire, curăţire şi de igienă, Doamne fereşte, accidentale, însumând aproximativ 180.000 mc/an, suficient pentru a asigura atât desfăşurarea activităţii administrative, cât şi a executa, din surse proprii, toate lucrările care se impun. Principalul venit este adus de masa lemnoasă pe care o valorificăm la nivel superior prin modalităţile pe care le avem la îndemână.

Ca tradiţie, putem spune că ne îngrijim să aducem pe piaţă şi produse ale pădurii, cum sunt, de pildă, fructele de pădure. În perioada aceasta colectăm afine negre şi estimăm, pentru anul acesta, aproximativ 100-150 t, apoi până în toamnă continuăm cu mure, mai puţin cantitativ, şi în final, în septembrie, avem măceşele, porumbele…

– …probabil şi ciuperci.

– Ciupercile le-am concesionat, se ocupă altcineva de acest segment. Suntem poate printre puţinii din ţară care produc şi fructe mai puţin cunoscute cum este mălinul american, din care se face bitter-ul. Aşadar, nu doar lemnul face bani.

– Care-i piaţa de desfacere a produselor? În afară de lemn, care are direcţia lui?

– Beneficiarii depăşesc graniţele ţării – Austria, Germania, Franţa, dar a intervenit puternic pe piaţă anul acesta China. Aceasta a solicitat cam tot ce se obţine în pădurile României.

– Piaţă există, doar să avem ce vinde.

– Da, vremea ne este favorabilă – a plouat la timp, îngheţuri nu prea au fost… Din păcate, seceta prelungită din perioada verii ne-a afectat.

– Ştiu că aveţi şi păstrăvării, o activitate destul de dezvoltată. Face parte din activitatea dvs. comercială?

– De doi ani avem o cifră de afacere în creştere, nu vreau să spun de la cât am pornit, dar am ajuns la cifra de 35 milioane de lei.

– Atunci spuneţi de câte ori a crescut.

– În fiecare an, cu 10-20%, şi ne străduim să ne încadrăm şi să atingem toţi indicatorii de performanţă pe care ni-i propunem.

Ion BANU

Articole înrudite