Mistreții amenință culturile prahovenilor

Interviu cu ing. Valeriu Bolgiu, directorul AJVPS Prahova

În componenţa faunei bogate a judeţului, alături de 1.348 căpriori, 81 de cerbi, 10.432 de iepuri, 3.671 de fazani şi de multe alte specii, există azi un număr tot mai mare de mistreţi. Aceştia din urmă, însă, spre deosebire de celelalte animale, provoacă mari pierderi de recoltă, tot mai mari de la an la an. În 2014 mistreţii au adus pagube însemnate multor culturi de primăvară. Şi, cum aceştia sunt o specie protejată prin lege, ne-am adresat ing. Valeriu BOLGIU, directorul Asociaţiei de Vânătoare şi Pescuit Sportiv-AJVPS Prahova, care ne-a acordat interviul de faţă.

– Domnule director, sătenii din judeţ se întreabă de ce s-a ajuns aici.

– În anul 2014 efectivele de mistreţi evaluate în cadrul AJVPS Prahova erau de 995 exemplare, faţă de 800 exemplare în anul 2013. Din acest număr a fost aprobată o cotă de recoltă de numai 303 exemplare în anul 2013 şi de 365 exemplare în acest an, în condiţiile în care noi am solicitat o cotă de 425 exemplare. Reducerea acestui număr de către Ministerul Mediului nu are nicio justificare, astfel că presiunea pagubelor produse de către aceştia este foarte mare. Toată lumea ştie că efectivele de mistreţi au crescut constant în ultimii ani, asta şi ca urmare directă a condiţiilor favorabile de mediu, dar şi a măsurilor noastre de combatere energică a braconajului şi gospodăririi fondului cinegetic al AJVPS Prahova. Noi, împreună cu vânătorii, facem eforturi considerabile să ne încadrăm în cota stabilită de minister în fiecare an, chiar dacă avem multe exemplare care provoacă mari pagube de recoltă. Am solicitat, cu insistenţă, extragerea tuturor exemplarelor de mistreţ care produc pagube şi în afara sezonului de vânătoare în zonele unde ne-au fost semnalate asemenea evenimente.

Chiar dacă în ultima perioadă aprobările ne-au venit cu mai multă promptitudine şi am putut extrage acele exemplare care produc pagube, am avut până acum şi o situaţie în care, la solicitările noastre la autorităţi, aprobările au venit foarte târziu, după trei luni. Comentariile sunt de prisos. În conformitate cu HG nr.1679/10 obligaţia proprietarilor este aceea de a asi­gura paza culturilor agricole şi silvice. Pe de altă parte, gestionarii fondurilor au datoria de a respecta cota de recoltă anuală a mistreţilor şi îndrumarea proprietarilor de a se îngriji de hrana complementară a vânatului.

– Care sunt localităţile din judeţ unde au fost semnalate pagube cauzate de către mistreţi şi care este cuantumul acestora?

– Am avut semnalări numeroase din partea sătenilor, dar şi a primăriilor de la Gornet Cricov, Şoimari, Brazi, Poseşti, Teişani, Gura Vitioarei, Puchenii Mari, Bărcăneşti, Aricestii Zeletin şi altele. În fiecare caz în parte o comisie convocată de primarul localităţii s-a deplasat în zona afectată, a făcut constatări şi a dispus măsuri concrete, atât pentru proprietar, cât şi pentru gestionar. În toate cazurile, însă, s-a constatat că proprietarii nu luaseră toate măsurile legale care erau prevăzute în anexa nr. 3 din HG 1679/2008. Noi, gestionarii, am venit, atât cât ne permite legea, în sprijinul proprietarilor de culturi agricole. Însă nu trebuie uitat că la nivelul AJVPS Prahova avem doar un paznic de vânătoare la 8.000 de hectare. Asta înseamnă teritoriul mai multor comune, arondate unui fond cinegetic. Personal cred că s-a înţeles greşit că noi, AJVPS, trebuie să păzim culturile agricole din judeţ. Or, potrivit legii, aceasta este obligaţia proprietarilor terenurilor agricole şi silvice. Cât priveşte pagubele, acestea sunt serioase, chiar dacă nu s-a definitivat o asemenea situaţie.

– Ce se poate face, totuşi, pentru diminuarea aces­tor pagube de către membrii AJVPS Prahova?

– Obligatoriu trebuie respectate prevederile legii de către toţi gestionarii fondurilor cinegetice şi, deopotrivă, şi de către proprietarii de terenuri agricole.

– Atunci înseamnă că mare lucru nu se va putea face, iar mistreţii vor distruge culturile agricole fără nicio oprelişte. Nu s-ar putea, oare, să fie realizate parcuri închise cu garduri electrice şi împuş­carea animalelor care fac de obicei pagube?

– Închiderea terenurilor în vederea practicării vânătorii şi creşterii mistreţilor este posibilă. Numai pe suprafeţe mici, în comparaţie cu dimensiunile mari, destul de mari ale fondurilor cinegetice. A se vedea ţarcul de vânătoare de la Balc, faimos prin acţiunile de vânătoare organizate de către Ion Ţiriac. Desigur, se poate împrejmui cu gard electric fiecare cultură agricolă şi silvică, fiecare proprietate expusă de către asociaţiile de proprietari de teren agricol. Am văzut asta în multe locuri din ţară, îndeosebi în Transilvania şi Moldova. Aşadar cred că unde acest sistem a fost adoptat şi pagubele sunt mult reduse, până la zero.

– Ce poate face atunci Ministerul Mediului, Guvernul României, dar şi alte organisme de stat în domeniu pentru protecţia ţăranilor, şi aşa săraci, atacaţi de haitele de mistreţi care invadează culturile agricole?

– În primul rând, cred că autoritatea centrală care răspunde de silvicultură la nivel naţional trebuie să accepte că există această problemă, aceea a atacului mistreţilor asupra culturilor agricole. Aceasta este una reală şi îngrijorătoare. Este nevoie de rezolvarea ei urgentă, evident şi prin dialog între părţi. În al doilea rând, cred că gestionarii fondurilor cinegetice, alături de reprezentanţii proprietarilor de terenuri agricole şi silvice, dar şi ai comunităţilor locale trebuie să înţeleagă că există o legislaţie în acest domeniu şi cu toţii să găsim cele mai bune soluţii şi nu vinovaţii.

Personal am o experienţă în acest sens. Cu ceva timp în urmă, în comuna Vadu Săpat am fost sesizaţi că mistreţii produc pagube mari culturilor agricole. Ne-am deplasat la faţa locului şi am constatat că o parcelă de circa 25 ha, păzită de proprietari, era neafectată, iar alături, o altă parcelă, de aceeaşi, suprafaţă, nepăzită, era complet distrusă. Comentariile sunt, aşadar, de prisos.

– Este cazul unor măsuri asemănătoare şi în cazul ursului brun? Dacă da, atunci ce anume poate fi şi trebuie făcut?

– Ursul brun face obiectul altor formalităţi şi evaluări, deoarece este o specie strict protejată, iar despăgubirile se suportă direct de către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi nu de către gestionarii fondurilor de vânătoare.

Cristea BOCIOACĂ