Articole revista 16 Iunie 2014, 16:38

Români în Ucraina. Comuna Mahala

Scris de

Formată din patru sate din apropierea Cernăuţiului, comuna Mahala se distinge prin hărnicia oamenilor şi prin dorinţa administraţiei locale de a avea localităţi moderne, prospere, în care activităţile culturale să contribuie la educaţia tinerei generaţii şi la păstrarea tradiţiilor populare.

Elena Nandriş, un primar care ar vrea drumurile regiunii pentru a le asfalta

De câteva luni primăriţa Elena Nandriş se luptă să treacă drumurile regionale la comună pentru a le putea asfalta. Ea dezaprobă atitudinea celor care au răscolit poporul ucrainean, ceea ce a dus la scăderea economiei localităţilor.

„Situaţia economică s-a deteriorat continuu şi rezolvăm tot mai greu problemele cu care ne confruntăm. Noi avem venituri suficiente, nu am cerut de la stat fonduri. Dar banii sunt pe hârtie pentru că nu îi putem folosi decât pentru anumite lucrări. Banii colectaţi de primărie îi depunem în bancă pentru că legea nu ne permite să îi ţinem şi ei rămân în bancă. Această situaţie se datorează într-o mică parte conflictului din estul ţării. Am câteva săptămâni de când vreau să trec drumurile care leagă satele de la regiune la comună, pentru a le putea asfalta. Am bani, dar ei nu ne pot da aceste drumuri care sunt în inventarul regiunii. Este o ruşine să ai drumuri cu gropi prin comună, chiar dacă nu sunt în administraţia ta. Pe lângă adrese oficiale, m-am dus la regiune şi le-am spus: «Daţi-mi drumurile la primărie să le pot repara, să nu pomenească lumea care intră într-o groapă tot neamul meu.» Eu nu pot să spun la fiecare că drumurile nu sunt ale mele, nu-i normal să pun afiş că drumul nu-i al meu este al Cernăuţiului, cum nu este normal să mergi pe drum în sat şi drumurile să fie regionale.“

Cum e viaţa românilor din Ucraina?

Din cei aproape 7.000 de locuitori, o parte sunt plecaţi la muncă în străinătate, alţii muncesc în oraşele industriale din Ucraina, iar din cei rămaşi acasă mulţi se ocupă cu agricultura şi cu comerţul sau lucrează la Cernăuţi, oraş situat la câţiva kilometri. Împreună cu Elena Nandriş, o femeie cu un caracter puternic, care a ales să se implice în politică după o matură şi îndelungată chibzuinţă, fără un interes personal, am încercat să clarificăm cum e viaţa românilor din Ucraina.

„Merg, câştigă, vin acasă şi fac gospodării cât mai frumoase. Indiferent unde pleacă, când vin acasă nu uită să grăiască cum grăiesc măhălenii. De sărbători este jale pentru cei care nu pot să vină în sat, ei ne spun «Să nu auzi cum cântă colinda sub geam, voi cei de acasă nu puteţi înţelege». Cum nu pot înţelege nici românii din România cum este a fi român aici. Ca să fii român aici trebuie să vii, să vezi, să trăieşti aici şi atunci înţelegi cum e să fii român în Ucraina. Noi suntem la fel ca şi copiii risipitori. La copiii care stau lângă tine acasă le dai de toate, dar celui care a plecat îi dai din când în când câte o fărmătură. Ne bucură faptul când ne vin copiii acasă şi ne spun că vor să se ducă ei cu coşul la sfinţit la biserică şi preotul să îi stropească cu agheasmă din Mahala. Tradiţiile şi patriotismul ne adună“, a spus Elena Nandriş.

Domnia sa a mărturisit că sprijinul aşteptat de la politicienii români nu a venit deocamdată şi doar Consulatul României de la Cernăuţi se implică şi este alături de românii din nordul Bucovinei la diverse manifestări organizate în Ucraina şi în România, ajutându-i să obţină mai uşor vizele atunci când trebuie să participe la diverse evenimente.

Muzeul satului are obiecte vechi de 200 de ani

În Mahala oamenii ţin mult la tradiţii, le păstrează, dar vor să le arate şi altora, amenajând, în incinta Căminului Cultural, un Muzeu al satului. Sunt expuse obiecte utilizate în gospodărie, unelte şi costume populare, cele mai multe foarte vechi. Pentru muzeu, una dintre bătrâne, Domnica Costan, a dăruit costume populare pentru copii, adulţi şi încălţări din anii 1800, toate păstrate cu grijă de la străbunicii octogenarei.

Elena Nandriş ne-a spus că atunci când a aflat că bătrâna doreşte să dea spre păstrare aceste obiecte vechi i-a propus să le dea la muzeu. „Dacă este vorba de muzeul de la noi din sat ţi le dau. Să le expui numai la muzeul nostru, nu cumva să le vinzi sau să le dai la alt muzeu“, i-a spus Domnica Costan primăriţei din Mahala.

În acest muzeu un spaţiu generos este dedicat nunţii. Sunt prezentate rochii de mireasă realizate cu elementele costumului popular, cununi de mirese, dar şi un zobon pe care îl poartă soacra mare. La Mahala nunii mari şi socrii merg şi astăzi la primărie şi la biserică în costum popular. Mirii se îmbracă cu un costum popular stilizat şi cu bundiţe ornate cu puf de lebădă.

„Am adus şi cuptorul, avem şi pâine, sunt expuse covoare ţesute în culori vii, majoritatea din anii ’50 - ’60, obiecte de mobilier. Cele mai multe exponate sunt costumele populare, dar când muzeul se va muta într-un spaţiu special destinat, totul va fi ca într-o gospodărie ţărănească“, ne-a spus primăriţa Elena Nandriş.

Românii din Ucraina au nevoie de carte românească

La Mahala am găsit o impresionantă bibliotecă şcolară, în mijlocul rafturilor cu cărţi fiind amenajat un spaţiu pentru lectură. Biblioteca are cărţi în limba română şi în limba ucraineană. Peste 3.000 de cărţi în limba română au fost primite cu sprijinul Bibliotecii judeţene Botoşani şi a câtorva oameni cu inimă mare care le-au adus din România.

De la copiii veniţi să împrumute cărţi şi de la coordonatorul activităţilor din bibliotecă am aflat că este nevoie de carte românească nu numai la Mahala, ci în toate bibliotecile satelor româneşti din regiunea Cernăuţi. Românii prezenţi la Adunarea Generală a comunei Mahala, din 10 martie 2013, la care au participat peste 700 de săteni, au scandat: „Suntem români şi româna este limba satelor noastre!“, ceea ce dovedeşte că locuitorii acestui sat vor să înlocuiască cărţile scrise în limba rusă cu cele în limba română şi în limba ucraineană.

De când este primăriţă, Elena Nandriş a reactivat şi animat mişcarea artistică din Mahala. De la spectacole folclorice cu participare internaţională până la piese de teatru jucate de elevii de gimnaziu, toate arată că românii de aici sunt mai aplecaţi spre păstrarea culturii tradiţionale mai mult decât fraţii lor de peste graniţă. Zilnic, după ore, elevii din ciclul primar şi gimnazial vin să înveţe frumoasele dansuri populare, pentru că „nu eşti român dacă nu ştii jocul şi cântul“. De la profesoara de dansuri populare am aflat că implicarea în spectacolele folclorice reprezintă o oportunitate de afirmare pentru aceşti copii şi o garanţie pentru continuarea păstrării identităţii româneşti.

Silviu Buculei


Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti