Cartoful (Solanum tuberosum) face parte din grupa tuberculiferelor şi este indispensabil în hrana omului datorită însuşirilor nutritive, dar reprezintă şi un valoros furaj folosit în alimentaţia tuturor animalelor şi păsărilor.

Cartofii conţin în medie 23-24% substanţă uscată, din care 75% îl reprezintă amidonul, dar şi un conţinut ridicat de glucide uşor hidrolizabile, ce le asigură calităţi gustative. Ei conţin aproape toate vitaminele şi mai ales vitamina C care se păstrează într-o anumită cantitate şi atunci când sunt fierţi în coajă. Valoarea nutritivă de 0,2-0,3 u.n. variază în funcţie de soi şi modul de preparare, iar proteina, 12-14 g/kg, include un spectru larg de aminoacizi esenţiali, dintre care cei mai importanţi sunt triptofanul, lizina şi izoleucina.

În hrana animalelor se folosesc numai cartofii maturi în stare crudă, opăriţi sau fierţi. Înainte de folosire în hrana animalelor trebuie mai întâi spălaţi pentru înlăturarea pământului şi a nisipului aderent, dar în timp cât mai scurt, pentru a evita pierderea de substanţe nutritive prin lavare.

Precauții

Unul dintre aspectele negative de care trebuie să ţinem seama atunci când sunt folosiţi în alimentaţia animalelor este conţinutul cartofilor în solanină, un glicozid toxic, în proporţie de 0,01%, concentraţie ce poate creşte până la 0,5% în cartofii expuşi la soare sau cei încolţiţi. Evitarea efectului toxic al solaninei se poate face prin ruperea colţilor şi înlăturarea apei în care au fiert. Intoxicaţiile cu cartofi survin în urma consumului în exces a cartofilor cruzi, a celor stricaţi şi a celor încolţiţi, dar şi în urma folosirii apei în care au fiert. Simptomele intoxicaţiei depind de cantitatea de solanină ingerată şi se manifestă prin: tulburări digestive, paralizii zonale sau ale trenului posterior, tulburări ale respiraţiei şi ale circulaţiei sanguine, erupţii sau eczeme la baza cozii, pe membre, în jurul sfârcurilor şi adesea survine moartea.

În caz de intoxicaţie, se vor scoate cartofii din raţie şi vor fi înlocuiţi cu fibroase sau concentrate, se vor administra vomitive şi purgative uleioase, spălături stomacale cu soluţii ce conţin tanin, apelând în acelaşi timp la sprijinul competent al medicului veterinar. Cei mai sensibili la intoxicaţii sunt caii, la care o alimentaţie îndelungată cu cartofi cruzi poate provoca tulburări digestive, nefiind recomandată administrarea mai mare de 8 kg cartofi/zi, spălaţi, tocaţi şi amestecaţi cu pleavă sau paie tocate. Dacă se administrează cantităţi mai mari, caii transpiră şi obosesc repede în timpul muncilor grele.

În hrana vacilor de lapte se administrează cruzi, sub formă tocată, în cantităţi de 10-15 kg/zi, înainte de muls, pentru a nu imprima laptelui gustul specific. Taurinelor puse la îngrăşat se pot da până la 30 kg/zi în amestec cu uruieli (cel mai indicat fiind bobul).

Tot în stare crudă sau opăriţi se folosesc în hrana oilor, mai ales a celor supuse îngrăşării, în cantităţi de 0,5-2 kg/zi, în amestec cu fânuri sau grosiere tocate.

Cartoful, un nutreţ excelent pentru îngrăşarea porcinelor

Porcinele reprezintă specia în hrana căreia cartofii se folosesc cel mai mult. Ei constituie un excelent nutreţ pentru porcii la îngrăşat, de la care se obţin carne şi slănină de bună calitate. Deoarece porcii nu-i consumă cu plăcere în stare crudă, cea mai eficientă valorificare se obţine în urma fierberii, procedeu ce duce la creşterea digestibilităţii şi, implicit, a valorii nutritive. Porcii preferă cartofii fierţi, administraţi proaspeţi, consumul acestora fiind cu 86% mai mare decât al cartofilor cruzi. Cartofii fierţi şi zdrobiţi se folosesc în amestec de concentrate uruite în proporţii variabile adăugate doar în momentul administrării zilnice, pentru a evita unele fermentaţii nedorite. De asemenea, adaosul de apă (dar nu a celei de fierbere, ce trebuie înlăturată) ce favorizează consumul se va face numai în momentul administrării. Amestecul preparat cu adaos de apă măreşte valorificarea raţiei datorită facilitării prehensiunii şi a deglutiţiei, ceea ce permite realizarea unui spor de creştere mai mare decât în cazul administrării cartofilor zdrobiţi, dar fără adaos de apă. Atunci când se folosesc utilaje pentru zdrobirea cartofilor fierţi, acestea trebuie curăţate şi spălate după fiecare folosire.

La o cantitate de 10 kg cartofi fierţi şi 1-1,5 kg nutreţ concentrat, ca raţie zilnică, se adaugă 30-35 g sare, cantităţi maxime recomandate în hrana porcilor.

Amestecul de cartofi fierţi terciuiţi, lapte degresat şi uruieli se foloseşte şi în hrana păsărilor, în cantităţi de 30-300 g/zi, în funcţie de specie.

Pentru iepurii crescuţi în sistem gospodăresc se recomandă de asemenea administrarea de cartofi fierţi şi zdrobiţi, în amestec cu concentrate.

Deoarece porumbul, orzul, sfecla şi cartoful fac parte din grupa furajelor uşor digestibile, cu rol în creştere, îngrăşare şi în producţia de lapte, se pot substitui între ele, luând ca bază de calcul echivalentul energetic. În acest caz, 1 kg cartofi cu 0,25 u.n./kg are echivalentul 4 (1 u.n./0,25 u.n.). Putem substitui, deci, 1 kg de po­rumb cu 4,8 kg de cartofi, iar 1 kg de orz cu 4,5 kg cartofi. La rândul său, cartoful poate fi substituit în totalitate cu sfeclă furajeră, folosind pentru 1 kg de cartofi 1,6 kg de sfeclă.

Pentru hrana animalelor în timpul iernii şi primăverii, în zonele unde cartoful se cultivă pe suprafeţe mari, cele mai bune rezultate se obţin prin folosirea cartofului din soiurile târzii, al căror conţinut de amidon este de peste 30%. Acest conţinut mare în amidon îi face însă sensibili la păstrare, ceea ce impune respectarea cu stricteţe a tehnologiei de conservare, fiind considerată ca optimă temperatura de 3-5°C în silozuri sau spaţii de depozitare.

Ing. Bogdan MACOVSCHI