Problemele din zootehnia românească nu există de ieri, de azi, ci de ani buni. „Dacă Guvernul sau ministrul Agriculturii ar asculta vocea fermierilor cu totul altfel ar sta lucrurile“, este de părere Mozes Otvos, un fermier din Sfântu Gheorghe. Acesta susţine, în interviul acordat revistei Lumea Satului, că statul ar trebui să ajute mai mult zootehnia locală, dacă vrem să ajungem performanţi şi să avem asigurată hrana pentru populaţie. Altfel, n-o să avem mâncare nici pentru noi, darmite să mai exportăm.

– Bălţata Românească este foarte căutată de chinezi. Ce părere aveţi despre programul de export anunţat de Guvern?

– Cred că este un program bine conceput şi toţi fermierii care deţin această rasă trebuie să înţeleagă că are viitor. Eu sunt de părere că Guvernul şi ministrul Daniel Constantin au avut intenţii bune, dar există o problemă: faptul că noi trebuie să asigurăm cele 500.000 de capete de Bălţată Românească.

– Avem suficiente animale pentru export?

– În momentul de faţă nu avem suficiente animale. În total sunt în România 1,2 milioane de capete. În 2008, când s-a făcut înscrierea pentru subvenţii, au fost 1,6 mil. de capete. Dacă China vrea 500.000, aceasta înseamnă aproape jumătate din efective. Aici trebuie să ne gândim şi să dezbatem ce trebuie făcut. Pentru ca toată lumea să ţină viţica sunt necesari trei ani până ajunge gestantă. Dacă Guvernul dă o hotărâre ca această junincă să primească un ajutor de stat, atunci putem să realizăm programul. Dacă Guvernul nu se gândeşte că trebuie ajutaţi crescătorii de taurine, atunci nu se poate rezolva.

– Subvenţia ajunge la timp?

– Noi avem o fermă cu 60 de vaci din rasa Bălţata Românească. Din păcate, nu suntem ajutaţi aşa cum trebuie, iar subvenţia nu este acordată la timp. Poţi să faci cheltuieli, dar dacă nu poţi să-ţi programezi activitatea şi dacă nu primim subvenţia la datele stabilite, noi nu putem să asigurăm condiţiile necesare pentru creşterea animalelor şi nu putem să menţinem efectivele pe care le doresc cei din Guvern şi de la Ministerul Agriculturii. Noi suntem executorii. De noi depinde dacă statul poate să asigure sau nu animalele cerute de chinezi. Dacă statul nu dă un ajutor mult mai mare decât s-a acordat până în prezent, atunci programul nu se poate realiza. Acesta este bun şi ne interesează. Noi deja am fost la Semtest Târgu-Mureş să ducem nişte sperme superioare care să asigure rase corespunzătoare atât de lapte, cât şi de carne, să nu se bată joc de nimeni. Cred că dacă Guvernul ne înţelege pe noi – şi ministrul Agriculturii are o colaborare strânsă cu toţi crescătorii de taurine din România –, atunci vom putea rezolva această problemă. Noi deja am asigurat şi nişte rase de porci, am asigurat şi tineret ca să putem să îndeplini condiţiile să avem rase corespunzătoare, aşa cum a prevăzut Guvernul nostru.

– Cum vedeţi ajutorul de la Guvern?

– Ajutor de stat. În 2012 a fost prevăzută suma de 95 mil. de euro, bani pe care nu i-am primit în totalitate. În 2013 au fost prevăzute 155 mil. de euro pentru rasa de carne, plus 30 milioane de euro pentru lapte. Dacă luăm în considerare aceste sume, banii nu sunt suficienţi pentru subvenţie şi oamenii nu sunt mulţumiţi. În primul rând trebuie să fim mulţumiţi noi, crescătorii şi producătorii agricoli. Pentru 2014 sunt prevăzuţi 129 mil. de euro pentru rasa de carne şi 24, aproape 25 mil. de euro pentru rasa de lapte. Dacă pentru 2014 nu primim 195 milioane de euro, sumă care să fie împărţită şi pentru lapte, şi pentru carne, atunci în 2020 aproape că nu o să mai primim nimic. Subvenţia este necesară pentru ca oamenii să aibă încredere în Guvern, în Ministerul Agriculturii. Doar aşa crescătorii vor lupta să aibă cât mai multe animale. 

– Când pot începe exporturile în China cel mai devreme?

– Şi acum mai sunt oameni care au de vânzare animale, noi trebuie să intrăm în fiecare judeţ să vedem ce efective avem. Asociaţiile judeţene împreună cu ceilalţi crescători şi asociaţiile locale trebuie să facă o estimare, să vedem cât avem noi şi cât rămâne, că degeaba vindem totul şi rămânem fără niciun animal. Aici alta este problema: China vine şi vrea să cumpere ferma. Concret, dacă o luăm aşa, că ei vor să cumpere şi noi vrem să vindem pământul, aşa nu se poate. Noi în România suntem destul de pregătiţi. Trebuie ajutaţi fermierii tineri, nu doar cei până la 40 de ani, ci până la 45-50 de ani, că atunci se dezvoltă creierul.

– Aveţi un băiat care a decis să rămână la fermă. Acesta este motivul pentru care vreţi să vă extindeţi?

– Până acum el nu prea a zis că vrea să lucreze în agricultură. Acum vede că viitorul este reprezentat de zootehnie şi agricultură. În agricultură dacă ai bani ai noroc; dacă n-ai bani n-ai noroc. Trebuie să lucrăm în colaborare cu statul, cu Guvernul, cu Ministerul Agriculturii.

În Franţa fermierii au primit între 400 şi 700 de euro la hectar, noi am început de la 80 de euro şi am ajuns la 132-152 de euro. Foarte puţin! Cu aceşti bani nu poţi să faci ceva, iar dacă vrei să ajungi să obţii bani printr-un program european de finanţare ţi se face părul alb pentru că este birocraţie mare.

Noi avem o colaborare bună şi cu SAPARD-ul (n.r. – APDRP), şi cu prefectul judeţului, şi cu toţi primarii din comune, cu toţi crescătorii şi preşedinţii de asociaţii locale. Avem înţelegeri şi cu direcţia, şi cu inspectoratul sanitar. Anual ţinem cinci întâlniri la nivel de judeţ, unde participă toată conducerea judeţului şi toată lumea poate să ridice problemele care nu au fost rezolvate. Noi lucrăm efectiv în producţie şi ştim care sunt problemele. Aşa, de exemplu, nu sunt suficiente animale, acestea nu sunt bine plătite, iar dacă vrem să vindem carne nu avem unde. Avem noroc că este un abator la Lemnia, singurul loc unde putem să dăm oficial producţia. O altă problemă, în momentul de faţă, este legată de faptul că dacă nu ai animalele în control, nu ai registru genealogic, nu poţi să vinzi nici in China, nici în altă parte...

– Sunt puţine animale trecute în registru?

– În ţară au fost zece judeţe anul trecut, acum toată lumea trebuie să intre. Aici trebuie să plăteşti 100 lei impozit din ce primim subvenţie, plus 170 de lei pentru controlul laptelui şi înscrierea în registrul genealogic. Banii aceştia nu sunt daţi pentru registru şi pentru controlul laptelui, sunt pentru dezvoltarea zootehniei şi agriculturii din România. Premierul nu înţelege că aşa nu se poate dezvolta agricultura... Anul trecut Guvernul a pus 40 de impozite noi. Se pun numai impozite şi nu avem dezvoltare. Eu n-am nimic cu Ponta, cu Daniel Constantin, dar trebuie ca ei să înţeleagă că fără noi nu se pot dezvolta agricultura şi zootehnia.

– Se aude că vin chinezii să cumpere ferme şi îşi aduc muncitorii lor. Cum vi se pare pentru dezvoltarea zootehniei în România?

– Noi, care suntem destui în România, mergem să lucrăm în străinătate. Când nu avem loc de muncă, oamenii noştri trebuie să plece în străinătate. Este bine să îi aducem pe alţii să cumpere pământul, fermele noastre? Dacă n-ai pământ, n-ai mâncare. Dacă vindem pământul, ce mâncare o să dăm la ţara aceasta? Să rămânem slugi la alţii? Eu nu pot să fiu de acord, pentru că vreau să trăiesc în Sfântu Gheorghe şi urmaşii noştri tot aici trebuie să fie. Noi nu facem diferenţă între oameni, toţi suntem cetăţeni români, trebuie să ne ajutăm unul pe altul. Doar dacă Guvernul şi ministerul vor gândi tot aşa. Dacă o să ne asculte pe noi, atunci vom ajunge la respect şi la rezultate bune cu China.

Marius ŞERBAN