Valori în era neglijenţei

Există încă multe controverse privind modul de exploatare a fermelor mari, mijlocii şi mici, existenţa unora în defavoarea altora, precum şi inşi care susţin că ţăranii ar trebui să existe de-acum doar la muzeu.

Sigur, sunt idei generate de minţi nedesluşite încă, ce fac să altereze şi altele precum o cruntă molimă netratată la vreme. Le vin în sprijin posturi de televiziune, de radio care pentru un rating bun sunt gata să calce în picioare credinţe, demnităţi umane, ce să mai vorbim de istorie, obiceiuri, tradiţii.

Se neglijează (poate voit?!) esenţialul: nevoia de hrană. Şi când spun hrană, mă gândesc şi la apă. Apă potabilă. Ambele aflate la limită pe mapamond.

Se neglijează, evident, OMUL. Omul care face hrana, esenţa existenţei noastre civilizate.

Cine este acest OM? Cel care face, mai mult sau mai puţin, pământul să rodească. Mai mult cel care, lipsit de mijloacele tehnice, ori de posibilitatea de a le folosi datorită zonei în care se desfăşoară, depune efort intelectual, dar mai cu seamă fizic. Mai puţin omul care, graţie tehnicii şi tehnologiilor moderne, depune mai degrabă efort intelectual.

Şi o categorie şi alta ar trebui să stea drepţi, cu pieptul în faţă şi umerii înapoi, în faţa tuturor celor care s-ar cuveni să-şi încline trupul reverenţios pentru bucuria de a avea ce pune pe masă de cel puţin trei ori pe zi, graţie efortului acestora.

Dar nu va fi să fie aşa câtă vreme interesul lupilor este să mănânce oile, nu să protejeze stâna. Cum să-ţi doreşti ca toţi să prospere când ai pâinea şi cuţitul şi eşti obişnuit ca bucata mare să-ţi revină?

Revenind la ţărani, talpa ţării, părinţii, moşii şi strămoşii fiecăruia dintre noi până la urmă, ei şi cei care-i vor urma – de-i vor urma – socotesc că ar trebui motivaţi să rămână, nu doar ceea ce sunt şi unde sunt, ci oameni cu dragoste de pământ şi frica lui Dumnezeu. Sunt şi vor rămâne singurii care vor putea pune în valoare imensele bogăţii ale dealurilor şi munţilor noştri, gospodări satele şi, pe deasupra, oferi „de-ale gurii“ dintre cele mai sănătoase alimente. Sunt şi vor rămâne singurii cei mai buni conservatori ai tradiţiilor, obiceiurilor, folclorului nostru fără asemănare. Iată valori care în absenţa oamenilor satelor riscă să fie uitate.

Cât de important este omul. Mai cu seamă, unii dintre ei.

Ion Banu