Preşedintele LAPAR Laurenţiu Baciu spune că, în ciuda supraproducţiei de anul trecut (recolta a fost de peste şapte milioane de tone de grâu), a început să se scoată grâu de la rezerva de stat. Un procedeu la care recurg unii depozitari – şi de ani de zile – sub pretextul reînnoirii stocurilor, cu consecinţe directe în piaţă. Într-o singură zi, de exemplu, preţul s-a redus cu zece bani pe kilogram, susţine preşedintele LAPAR.  

După preţurile mici din vara anului trecut, pe fondul supraproducţiei de grâu anunţată de ministrul Agriculturii Daniel Constantin, agricultorii români sperau ca măcar în iarnă grâul să se mai scum­pească, astfel încât să-şi mai recupereze din costuri.

Preşedintele LAPAR, Laurenţiu Baciu, spune că nici vorbă de aşa ceva, mai ales că a început să se scoată grâu de la rezerva de stat chiar în momentul în care preţul se „ridicase puţin“. Încă o lovitură la adresa fermierilor.

„Avem supraproducţie de grâu şi la ora la care vorbim noi am umblat la rezerva statului. Atât de mult grâu am avut. Consecinţa a fost scăderea preţului. Şi vreau să vă spun că într-o zi a scăzut cu 10 bani, ceea ce pentru un fermier este extraordinar de mult“, a declarat Laurenţiu Baciu, preşedintele LAPAR, în cadrul celei de-a doua ediţii a Conferinţelor AGROstandard organizată la ASAS.

Criterii mai puţin economice

Viorel Matei, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR), susţine că a devenit un obicei ca în fiecare an să se scoată grâu de la rezerva de stat nu pe criterii economice, ci pe alte principii, de prietenie etc.

„În vară grâul s-a cumpărat cu 0,4-0,5 lei/kg, iar acum preţul este de 0,7-0,75 lei/kg. Cei care au relaţii primesc grâu de la rezerva de stat. Nu este corect să se scoată grâu de la rezervă fără licitaţie. Sunt practici neortodoxe, mai ales că nu există o criză a grâului“, spune Matei.

El adaugă că în fiecare an există persoane care scot sute de tone de la rezerva de stat - de multe ori aflată chiar în depozitele proprii - la preţuri mult mai mici decât cele existente pe piaţă, motivaţia fiind „împrospătarea“ stocurilor de grâu, iar această practică datează încă din primii ani de după Revoluţie. În jurul datei de 20 februarie, preţurile pe piaţa liberă se situau în jurul valorii de 0,7-0,8 lei/kg la grâu, 0,6-0,8 lei/kg la porumb, 0,8 lei/kg la orz şi ovăz. Matei precizează că, la acest nivel, cei care au depozitat recolta nu rămân aproape cu nimic deoarece au fost nevoiţi să apeleze la credite pentru a asigura costurile de depozitare.

În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor în perioada următoare, agricultorul din Timiş susţine că se aşteaptă la o creştere a acestora, deoarece depozitarilor le este frică de „condiţiile actuale de agromediu“ – pot apărea boli, îngheţuri etc. – şi mai ales de faptul că nu va fi o „supraproducţie“ de grâu.

Aceleaşi practici de ani de zile

Constantin Bazon, vicepreşedinte LAPAR, spune că scoaterea grâului de la rezerva de stat influenţează piaţa, mai ales în condiţiile în care în ultima perioadă preţurile au înregistrat o tendinţă de creştere. La grâu, de exemplu, el vorbeşte de 0,9-1 leu/kg, în timp ce la porumb se ajunge la 0,8 lei/kg.

„Sigur că scoaterea grâului din rezervă influenţează piaţa, determinând pe mulţi să lase preţurile jos. Se ştie că unii dintre proprietarii silozurilor în care se află rezerva iau grâul acum şi îl pun la loc la recoltă“, afirmă Bazon.

Cât priveşte evoluţia preţului până la noua recoltă, Bazon este de părere că acesta va fi mai degrabă stabil, în condiţiile în care nu se poate vorbi de o criză a grâului pe piaţă şi nici nu se pot avansa prognoze referitoare la nivelul recoltei din vară.

„Deocamdată, culturile arată bine, însă până undeva la sfârşitul lunii martie nu ne putem pronunţa cu privire la viitoarea recoltă“, adaugă Bazon.  

„Supraproducţia“ şi efectele ei

În toamnă, reprezentanţii LAPAR susţineau că anunţul ministrului Daniel Constantin privind supraproducţia de grâu – producţia de 7,3 milioane de tone, cea mai mare din ultimii opt ani – a aruncat în aer preţul cerealelor, punând fermierii într-o mare dificultate. Mai mult, reprezentanţii LAPAR spuneau că această declaraţie a provocat pierderi de 2,5 miliarde de euro Produsului Intern Brut.

„Dacă făceai astfel de declaraţii în Italia sau în altă ţară din UE îţi căutai de mult serviciu. Ne-au aruncat aceste preţuri ca să ne obişnuim cu ele, apoi au urmat scăderi de 40-45% într-o perioadă de o lună de zile la grâu şi porumb. La fel a fost şi la orz sau la rapiţă“, arăta la acel moment  preşedintele LAPAR într-o conferinţă de presă.

La 10 iunie, preţul grâului în România era de 227 de euro tona, pentru ca, la 4 septembrie, o tonă de grâu să coste 140 de euro. În tot acest timp pe piaţa europeană preţul de achiziţie a unei tone de grâu nu a coborât sub 180-190-200 de euro. La fel şi la porumb, unde pe 10 iunie preţul unei tone era de 208 euro în România, pentru ca, la 9 septembrie, chiar dacă nu s-a început încă recoltarea, o tonă de grâu să ajungă la numai 119 euro. În afara ţării preţul de achiziţie a unei tone de grâu era de 171 euro, declara Laurenţiu Baciu.

Ioana GUŢE