Logo
Imprimă această pagină

Dezvoltarea uniformă a culturilor, calitatea patului germinativ

Ideal ar fi ca toate suprafeţele destinate culturilor de primăvară să fie pregătite din toamnă. Cel puţin pentru culturile din urgenţa I această măsură ar trebui să fie obligatorie. Altfel primăvara, până se aşteaptă să se zvânte terenul, să se poată intra la pregătirea patului germinativ, să întârzie epoca de semănat, care este hotărâtoare în reuşita culturilor.

Ceea ce nu s-a putut pregăti din toamnă se poate realiza în „ferestrele iernii“, astfel încât până la desprimăvărare să mai aibă loc fenomenul de îngheţ-dezgheţ şi să mai cadă precipitaţii care să completeze apa pierdută prin evaporare din stratul superior al solului.

Toate aceste măsuri au în vedere acumularea şi păstrarea apei în sol, iar în condiţiile ţării noastre, mai ales în Câmpia Română, unde primăverile sunt secetoase şi cu vânturi uscate, orice intervenţie asupra solului determină mari pierderi de apă. Pentru aceasta, încă din toamnă terenul trebuie să fie mărunţit şi nivelat. În ceea ce priveşte afânarea pe stratul arabil, se poate realiza prin îngheţ-dezgheţ.

Ce înseamnă pat germinativ corect pregătit?

Se are în vedere ca solul să fie prelucrat, dar nu răscolit, numai în stratul superficial, până la adâncimea de încorporare a seminţei. Dedesubt, terenul să fie „aşezat“, cu posibilităţi de ridicare a apei prin capilare până la nivelul seminţei, iar stratul de deasupra seminţei să fie afânat pentru a permite accesul aerului şi căldurii la sămânţă.

Mai înseamnă că adâncimea de pregătire a patului germinativ să fie cât mai uniformă pentru ca sămânţa să fie introdusă în sol la aceeaşi adâncime pentru a nu avea răsărire eşalonată şi goluri în cultură. Mai ales seminţele culturilor din urgenţa I, care sunt în majoritate mici, cu puţine rezerve în bob, când sunt introduse la adâncime mai mare nu reuşesc să ajungă la suprafaţă pentru a începe procesul de fotosinteză şi nu se mai realizează densitatea stabilită.

Pentru a putea efectua semănatul în „mustul zăpezii“ la culturile care se însămânţează la mică adâncime (2-3 cm), precum rapiţa, muştarul, lucerna etc., într-un teren bine pregătit din toamnă, se poate intra direct la semănat deoarece brăzdarele semănătorilor pot pătrunde uşor în sol la 2-3 cm.

În cazul când au început să apară buruieni anuale se va trece mai întâi cu o grapă cu colţi reglabili sau cu sapa rotativă, care lucrează până la 2-3 cm, şi apoi se trece la semănat.

Pentru culturile care se însămânţează la adâncime mai mare (mazărea) sau pentru culturile mai târzii este necesară pregătirea patului germinativ, dar numai cu un combinator special şi nu cu grapa cu discuri.

Ce înseamnă un combinator special?

Este acela care, indiferent de gradul de afânare a solului, poate efectua prelucrarea solului numai până la adâncimea stabilită. Limitarea adâncimii numai din roţile de sprijin s-a dovedit că nu este întotdeauna asigurată.

Cu ani în urmă, cu sprijinul Institutului de Mecanizare, am adaptat un combinator special pentru sfecla de zahăr, acţiune ce se poate realiza la orice atelier. În partea din faţă a cadrului combinatorului se sudează două plăci metalice cu ajutorul cărora se montează şi în faţă o grapă elicoidală. Tot aici se poate monta şi o lamă nivelatoare.

În acest caz cadrul combinatorului va fi sprijinit în faţă şi în spate pe grape elicoidale care nu se afundă în sol precum roţile de sprijin.

Aşadar organele active ale combinatorului, de regulă cuţite săgeată, se pot regla să pătrundă în sol cu o precizie mai mare şi uniform.

De exemplu, dacă trebuie să semănăm la adâncimea de 3 cm, este bine să reglăm pătrunderea cuţitelor până la 2,5 cm pentru că brăzdarele semănătorii mai pătrund şi ele, în plus, 0,5 cm în solul „aşezat“.

Suprafeţele nepregătite din toamnă şi care nu sunt prea îmburuienate şi nu sunt tasate se pot însămânţa direct dacă se dispune de semănători speciale, cu brăzdare dublu disc, care asigură încorporarea seminţei la adâncimea stabilită. Problema buruienilor se va rezolva ulterior prin erbicidare şi lucrări mecanice, dar evităm întârzierea epocii de semănat.

Păstrarea apei în sol

Pentru culturile cu însămânţare mai târzie, dacă terenul nu s-a îmburuienat nu este necesar să se lucreze până în preziua sau în ziua semănatului deoarece stratul superficial al solului se usucă şi formează un tampon, un mulci natural care împiedică pierderea apei prin evaporare.

Prof. Berca demonstrează că atunci când s-au luat măsuri de acumulare şi conservare a apei în sol producţiile sunt evidente.

De exemplu, la floarea-soarelui a obţinut 1.750 kg/ha atunci când, prin măsurile luate, în perioada de iarnă s-au acumulat 350 mm şi s-au evitat pierderile prin evaporare şi numai 1.300 kg/ha atunci când au fost acumulaţi 150-200 mm.

Aşadar, prin toate mijloacele, să evităm pierderea apei din sol.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Articole înrudite

Articole recente - Lumea Satului

Revista Lumea Satului