Adama 04 mai 2020
update 3 Jul 2020

Opt argumente pentru hrana de-acasă

Mănânci mai bine, respiri mai bine, trăieşti mai bine

Sintagma aliment local sau hrană locală este folosită pentru a descrie un produs (vegetal sau animal) supus unor metode de producţie şi distribuţie ce sunt localizate geografic în preajma punctelor de desfacere, mai curând decât la nivel naţional şi/sau internaţional. Produsele sunt cultivate (sau crescute) şi pregătite aproape de locuinţa consumatorului, apoi distribuite pe distanţe mult mai mici decât acelea în mod uzual practicate de sistemele convenţionale. În general, sistemele de distribuţie a alimentelor locale/regionale sunt asociate cu agricultura sustenabilă, pe când sistemele globale se bazează pe agricultura industrială. Pe lângă faptul că aceasta încurajează economia regiunii, a consuma produse locale poate aduce beneficii deosebite pentru noi, pentru mediu şi, poate cel mai important, pentru papilele gustative. Vă prezentăm opt motive puternic întemeiate pentru care am putea lua cu seriozitate în considerare posibilitatea de a consuma numai hrană cultivată/crescută şi procesată local.

1. Alimentele locale sunt mai proaspete (şi au un gust mai bun)

Este de domeniul evidenţei faptul că produsele locale vor fi întotdeauna mai proaspete decât alimentele transportate pe cale maritimă, feroviară, aeriană ori rutieră până la punctul de desfacere, uneori de la mii şi mii de kilometri depărtare. Nu poţi face diferenţa între o salată culeasă ieri şi una culeasă acum o săptămână, procesată industrial şi împachetată în ambalaj de plastic? Cu siguranţă poţi! Scurtând timpul necesar parcurgerii drumului până în farfuriile noastre, hrana nu îşi pierde calităţile nutritive.

2. Alimentele locale pot fi găsite numai în sezon (şi sunt mai gustoase)

Trebuie să recunoaştem: privaţiunea duce la o mai mare apreciere. Când te bucuri mai tare de o cameră călduroasă şi confortabilă? Atunci când intri de afară, lăsând în urmă gerul şi viscolul. În sezon, roşiile crescute local mustesc gust, spre deosebire de acelea coapte prin intervenţie artificială. Porumbul copt sau fiert are cel mai bun gust atunci când nu ai mai mâncat porumb de nouă sau zece luni – suficient de mult pentru ca gustul său să se fi transformat deja într-o amintire neclară, adusă la viaţă cu acea primă muşcătură a sezonului. A „mânca local“ înseamnă a mânca alimentele sezonului, cu toată privaţiunea şi aprecierea crescută care vin cu aceasta.

3. Produsele locale au un impact redus asupra mediului

Miile de kilometri parcurşi de unele alimente până la piaţa de desfacere se traduc într-o amprentă de carbon imensă, un consum de combustibil nejustificat şi un impact pe termen mediu şi lung asupra mediului care, alături de alte activităţi umane, contribuie la accelerarea efectului de seră. Sunt de lăudat şi de căutat fermierii cu practici organice, sustenabile şi cu o folosire chibzuită a energiei, astfel încât mâncarea pe care o aşezăm în farfurii să aibă un impact minim asupra mediului înconjurător.

4. Consumul de hrană locală ajută la conservarea naturii şi a terenurilor arabile

Chestiunea de mediu nu se opreşte la a calcula amprenta de carbon lăsată în urmă de producţia agricolă, transport etc. Cumpărând produse crescute în zona ta geografică contribui în mod direct la prezervarea terenurilor agricole şi a spaţiilor verzi din regiune. Mănânci mai bine, respiri mai bine, trăieşti mai bine.

5. Consumul de produse locale facilitează siguranţa şi igiena alimentară

Cu cât paşii parcurşi de hrană până în bucătărie sunt mai puţini cu atât sunt mai mici şansele de contaminare a acesteia. De asemenea, când cunoşti întocmai de unde provin produsele şi cine le creşte te poţi asigura că nu oferi copiilor, apropiaţilor în general, mâncare supusă unor procedee artificiale de creştere. Multe din produsele aduse în magazine de la distanţe mari sunt tratate cu soluţii chimice dăunătoare pentru organismul uman. Din păcate, unele lanţuri de magazine pun profitul propriu înaintea sănătăţii pe termen lung a clienţilor ce le calcă pragul.

 6. Cumpărând alimente locale, promovăm varietatea

În vestul Europei mulţi fermieri au înfiinţat programe de agricultură susţinute de comunitate. Produsele sunt vândute în pieţele locale şi aprovizionează restaurantele locale, fapt ce încurajează creşterea mai multor specii de plante şi animale. Varietatea este obţinută astfel la nivel local, fără a se întrezări necesitatea importurilor.

7. Alimentele locale susţin economia locală

Banii circulă local, între fermieri, crescători, furnizori locali, restaurante etc. Aceasta contribuie la dezvoltarea economiei locale, mai curând decât să îngroaşe veniturile şi aşa durdulii ale titanilor agricoli metropolitani. De vreme ce produsele circulă prin foarte puţine mâini pentru a ajunge la consumator, o parte mai mare din banii plătiţi pentru aceste produse ajung la producător. Pentru a genera impact substanţial în comunitate şi în economia locală ar fi ideală opţiunea conştientă de a cumpăra alimente oferite de producători ce îşi plătesc corect angajaţii şi au o politică de justiţie socială în afaceri.

8. Produsele locale creează o comunitate

A cunoaşte provenienţa alimentelor te pune în legătură directă cu oamenii care le produc. În loc de a purta o singură relaţie – cu un hypermarket, spre exemplu – creezi conexiuni mai mici cu mai multe surse. Dintr-o dată faci cunoştinţă cu vânzătorii din piaţa fermierilor, managerul de achiziţii de la magazinul local de brânzeturi, măcelarul de la magazinul de carne preferat, crescătorul de păsări de la care cumperi ouă. Pentru cei mai mulţi dintre oameni beneficiile sunt de ordin social şi psihologic; pentru fiecare dintre noi, însă, beneficiile apar în ceea ce priveşte mâncarea pe care o consumăm. Oamenii care te cunosc tind să îşi dorească să te ajute, fie că e vorba de o reducere substanţială la kilogramul de carne, de a-ţi spune ziua în care roşiile tale preferate vor sosi pe tarabă ori a-ţi pune de-o parte, până revii, o bucată din brânza ta preferată.

A mânca local, în mod paradoxal, te poate conecta la o lume mai mare

Deşi sistemele de aprovizionare locale sunt în creştere, există o serie de bariere în calea impunerii şi dezvoltării acestora. Ca rezultat al consolidării normelor de procesare alimentară, fermele locale mici pot întâmpina dificultăţi în accesarea unui abator pentru animalele de sacrificiu ori a unei mori, a unei unităţi de procesare a alimentelor (împachetare, sigilare în sticle şi conserve etc.) pentru a adăuga valoare produselor fermei.

Pe măsură ce marile corporaţii încep să capitalizeze în spaţiul „mărcilor locale“, micii fermieri au probleme în a concura cu producătorii industriali, mai ales când aceştia din urmă beneficiază şi de imense sisteme de promovare a mărcilor proprii.

În fine, fermierii ar putea întâmpina bariere birocratice sau logistice, mai ales în ceea ce priveşte transportul produselor. Cu toate acestea, întâlnim în toată lumea o reţea emergentă de ferme şi afaceri la scală mică, locală. Întâlnim, de asemenea, tendinţa fermelor de a-şi procesa singure produsele cu valoare adăugată (gemuri, murături etc.). În plus, sunt înfiinţate noi şi noi asociaţii locale pentru înfruntarea problemelor logistice ridicate de transport şi promovare, cu precădere în favoarea micilor ferme familiale.

Sorin Staicu