Speranţe, dar şi îndoieli pentru 2014
Scris de Lumea SatuluiDintotdeauna, de când mă ştiu, trecerea pragului dintre ani mi-a pus probleme, mai cu seamă de conştiinţă. Adică am învăţat ceva nou de la anul care s-a dus, ca să nu zic de la deceniile care s-au scurs.
Fiindcă aşa e să fie! Agricultura e poate cea mai revoluţionară ramură economică în stare, în condiţiile unei exploatări normale, să susţină chiar PIB-ul unei ţări.
România şi din acest punct de vedere are toate condiţiile şi prin urmare şansele să dezvolte o agricultură capabilă să concureze cu suratele ei din Uniunea Europeană.
În realitate, mai cu seamă în ultimele două decenii, nu doar că am bătut pasul pe loc, dar n-am reuşit decât performanţa unui pas înainte şi a altor doi înapoi.
Aşa se face că ne numărăm printre ţările UE, dintre cele 28 de membre, între ultimele patru după producţia medie la ha, cu şanse reale să coborâm în statistica performanţelor agricole europene.
A fost 2013 un an agricol satisfăcător?
Şi da şi mai cu seamă nu!
Recoltele ceva mai acătării s-au datorat, s-o recunoaştem, contribuţiei Celui de Sus.
După care, în condiţiile unei organizări precare, fermierii, chiar şi cei mai harnici, au fost degrabă decapitalizaţi.
Dar cum se prezintă azi agricultura românească?
Fondul funciar agricol măsoară 14,7 mil./ha, adică 61,8% din total, dintre care 64% teren arabil, cu o medie pe locuitor de numai 0,45 hectare.
36% din populaţia activă este ocupată în agricultură, deşi 45% din populaţia ţării locuieşte în rural.
Astfel satul ascunde un şomaj mascat.
Dispunem astăzi, dacă putem să ne exprimăm astfel, de 47 milioane de loturi, în comparaţie cu numai 22 de milioane loturi în 1940.
Fermele familiale însumează şi ele 4,1 milioane unităţi, adică 68% din terenul agricol, cu o suprafaţă medie pe gospodărie de numai 2,5 hectare.
Sunt deci ferme de semisubzistenţă ori, în cel mai bun caz, de subzistenţă.
În aceste condiţii comparaţia cu UE ne este net nefavorabilă. Valoarea producţiei primare pe hectar este de numai 300-350 euro, faţă de 750-800 euro în fermele UE.
În ceea ce priveşte valoarea producţiei agricole finale – 880-900 euro faţă de 1.500-2.000 euro în Uniunea Europeană.
Cifrele au limbajul lor sec, dar exact.
Intrăm şi în 2014 cu speranţe, dar mai ales cu îndoieli.
Strategia evoluţiei agriculturii României, vorba lui nenea Iancu, „e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire“.
Ba, mai mult!
Speranţele fermierilor români sunt legate mai cu seamă de sprijinul promis de UE. Numai că ştiţi zicala: „A promite e nobil, a te ţine de cuvânt e zadarnic.“
Adăugăm introducerea unei legislaţii puţin stranii, dacă nu chiar păguboase.
Înstrăinarea fondului funciar prin vânzare necondiţionată oricărui venetic cu bani.
Astfel, bunul naţional cel mai de preţ încape pe mâna samsarilor de ocazie, românii devenind iobagi în propria ţară.
Ce e de făcut? Trebuie dezorganizat haosul.
Agricultura se cere susţinută prin programe naţionale şi finanţări adecvate. Ba trebuie reconsiderată ca principală ramură a economiei naţionale româneşti.
Priorităţile rămân sau mai degrabă se impun ca politici naţionale:
– sistem de credite cu dobânzi suportabile de 5-15% pe termen de 20 de ani;
– stimularea formelor asociative;
– reluarea realistă a composturilor;
– revitalizarea zootehniei;
– organizarea teritoriului şi zonarea producţiei agricole;
– sistem de impozite suportabil şi eliminarea economiei concurenţiale prin ocolirea legii;
– şi, esenţial, refacerea sistemului naţional de învăţământ preuniversitar şi cercetare ştiinţifică agricolă.
Evident, calificarea adecvată a managerilor ca şi evitarea rutării aproape năucitoare a decidenţilor sunt priorităţi politice de foarte mare urgenţă.
2014 ar trebui să însemne anul de răscruce pentru agricultura şi ruralul românesc.
Altminteri, România are toate şansele să devină un teritoriu agricol bântuit de bunul plac al viitorilor proprietari, dependentă, cum a şi ajuns, de importurile scumpe şi deci păguboase.
Asocierea e, pentru moment, gura de oxigen de care avem atâta nevoie.
Îmi cer iertare pentru această scurtă preumblare prin statistica la zi a ceea ce a mai rămas din mândria altcândva a economiei româneşti.
Dar e nevoie să luăm seama la nepriceperea unor politicieni de ocazie puşi să hotărască în locul ştiinţei şi experienţelor autohtone.
De la nepricepere, ca să nu zic prostie, la dezastru nu e decât un pas.
În ceea ce ne priveşte suntem aproape gata să păşim.
2014 ne va arăta dacă mai avem măcar mintea cea de pe urmă.
Oricum, speranţa moare ultima.
Gheorghe VERMAN
Articole recente - Lumea Satului
- George Stănică: „În weekend supermarketurile ar trebui închise pentru ca și țăranii să-și poată vinde produsele în piețe“
- Recomandări privind prevenirea bolilor la albine
- La 9 ani primul concurs... Acum, campion la echitație
- Investiție de 800.000 de euro într-o crescătorie de porci Mangalița
- Produsele pentru tratarea semințelor sunt soluții sustenabile pentru fermierii care vor să-și maximizeze productivitatea
- Genetica Pioneer® și produsele pentru protecția culturilor de rapiță, cheia spre producții ridicate
- APIA: Sprijin financiar în valoare de peste 51 milioane lei pentru crescătorii de bovine
- Sorgul și secara în hrana puilor de carne
- NHR Agropartners devine unic importator în România al utilajelor Claydon
- Cum să scoți bani din iarba verde. Proiectarea grădinilor 3D, un trend ascendent pentru un peisagist din Dorohoi