reclama youtube lumeasatuluitv

Rapiţa, măsuri preventive pentru o cultură sănătoasă

Este cultura care dă câmpurilor din România o pată de culoare plăcută ochiului trecătorului şi care aduce fermierului un venit bun, într-un moment important. De asemenea, este cultura care aduce primii bani în fermă, permiţând astfel fermierului să-şi continue cheltuielile tehnologice necesare celorlalte culturi. Tocmai de aceea rapiţa merită o atenţie deosebită, de la însămânţare până la recoltare.

Vizite în câmp

În timp ce alte culturi s-au restrâns, de ani buni, cultura de rapiţă a continuat să se extindă datorită unor avantaje pe care le conferă chiar şi în condiţii mai puţin favorabile economic.

Rapiţa este planta care necesită prezenţa fermierului în lan, la interval de maximum câteva zile, ştiind că în condiţiile din ţara noastră anii favorabili culturii sunt destul de puţini. Această situaţie impune măsuri tehnice şi tehnologice ferme şi rapide pentru a menţine cultura în topul puţinelor plante care se mai cultivă în prezent.

Nu doresc să vă prezint o tehnologie de cultură a rapiţei, ci doar să subliniez punctual câteva constatări făcute cu ocazia deselor vizite de lucru în fermele din zona de sud şi sud-est a ţării în această lungă toamnă.

La sfârşit de noiembrie multe lanuri cu plante atingeau înălţimea de peste 40 cm, alternând cu zone în care acestea erau mult mai mici. Această situaţie se întâlneşte ca urmare a insuficienţei apei în sol în perioada de răsărire. Apa este puţină în sol din cauza lipsei de precipitaţii şi a imposibilităţii irigării suprafeţelor cultivate cu rapiţă într-o perioadă destul de călduroasă.

Gestionarea apei prin lucrări premergătoare însămânţării

Cu toate acestea, stă în puterea fermierului să gestioneze judicios rezerva de apă existentă în sol, în perioada de înfiinţare a culturii, ştiind că la o lucrare mecanică se pierd din sol 15 litri de apă pe fiecare metru pătrat. De o importanţă deosebită în conservarea apei este executarea unei lucrări mecanice de discuire. Această lucrare se execută în ziua recoltării plantei premergătoare, scopul ei fiind de a distruge capilaritatea solului, aducând totodată o serie de beneficii. Discuirea nu doar  reduce pierderile de apă din sol, ci asigură mărunţirea şi împrăştierea resturilor vegetale, creând astfel condiţii optime pregătirii unui pat germinativ în cele mai bune condiţii. Imediat după recoltarea plantei premergătoare este important să se împrăştie pe solă o cantitate de aproximativ 100 kg de îngrăşăminte cu azot, care ajută la descompunerea şi nitrificarea resturilor vegetale din sol, creând în felul acesta un strat bun de vegetaţie culturii de rapiţă care urmează să fie semănată.

Pentru obţinerea unei recolte bune de rapiţă este importantă aplicarea îngrăşămintelor, asigurându-se echilibrul judicios între azot, fosfor, potasiu şi sulf, în funcţie de necesităţile culturii, de producţia planificată şi de posibilităţile economice din fermă.

Nu uitaţi de aplicarea tratamentelor!

Calitatea seminţelor este de o importanţă deosebită în obţinerea unei culturi bune, fiind obligatorie însămânţarea cu seminţe certificate, tratate cu insectofungicide, ce protejează tinerele plante în prima fază de vegetaţie.

Faptul că la această dată se găsesc multe lanuri de rapiţă cu samulastră de floarea-soarelui demonstrează faptul că există probleme în alegerea plantei premergătoare sau nu s-a respectat un număr suficient de ani între cultura de floare şi cea de rapiţă, ştiind că aceste două plante au multe boli comune care produc pagube însemnate în producţie, cea mai păgubitoare fiind Sclerotinia sclerotiorum.

Prezenţa în lanurile de rapiţă a unui număr mare de buruieni dicotiledonate perene, suficient de dezvoltate, contribuie la un consum mare de îngrăşăminte şi apă, atât de importante realizării unei producţii mari. Acest inconvenient ar putea fi înlăturat prin erbicidarea preemergentă cu produse pe bază de metazaclor, dimetaclor, clomazonă, aminopiralid, clopiralid, picloram. Samulastra de buruieni monocotiledonate poate fi uşor combătută cu produse pe bază de propaquizafop, fluazifop-p-butil, S-metolaclor, quizalofop-p-etil, cletodim, cicloxidim.

Se întâlnesc lanuri unde plantele nu sunt protejate împotriva bolilor Phoma lingam, Alternaria brassicae, Erysiphe communis, Sclerotinia sclerotiorum; în acest caz s-ar impune preventiv produse pe bază de tebuconazol sau metconazol.

Foarte importantă în toamnele lungi este combaterea dăunătorilor: viespea rapiţei – Athalia rosae, păduchele cenuşiu – Brevicoryne brassicae cu produse pe bază de deltametrin, cipermetrin, clorpirifos, lamda cihalotrin, taufluvalinat, dar şi altele.

Plantele trebuie să intre în iarnă cu un număr de minimum 8 frunze, cu un diametru al coletului de 8-10 mm şi o lungime a rădăcinii de 8-10 cm, iar pentru a putea rezista gerurilor din timpul iernii se poate aplica un îngrăşământ foliar ce conţine azot, fosfor, potasiu, sulf, mangan, zinc, molibden, cupru, fier, titaniu, vitamine, aminoacizi care fortifică plantele.

În această situaţie putem fi siguri că în primăvara viitoare vom avea o cultură care să asigure o producţie mare şi de bună calitate, care contribuie la bunăstarea fermierului român.

Ing. Octavian GROZA