Agrobioeconomia - provocare pe termen mediu şi lung

„Termenul «bioeconomie» desemnează o economie bazată pe o utilizare inteligentă a resurselor terestre şi maritime, biologice şi regenerabile, ca materii prime pentru alimente, furaje, producţia industrială şi energetică. De asemenea, el incumbă şi utilizarea bio-deşeurilor şi a proceselor ecologice pentru dezvoltarea proceselor industriale conservative şi sustenabile. Iată care este strategia Uniunii Europene din acest punct de vedere şi care vor fi sumele investite în acest domeniu.

În funcţie de originea bioresurselor utilizate, bioeconomia se poate structura în: agrobioeconomie – parte a bioeconomiei generale care vizează utilizarea inteligentă a bioresurselor obţinute prin cultivarea plantelor agricole şi horticole, creşterea animalelor domestice şi piscicultură, precum şi a celor rezultate din conservarea biodiversităţii adiţionale, silvobioeconomie, care vizează utilizarea bioresurselor produse de ecosistemele forestiere, şi acvabioeconomie, care vizează utilizarea bioresurselor (altele decât peştele) produse de ecosistemele acvatice (terestre – apă dulce şi marine – apă sărată).

Dezvoltarea bioeconomiei UE a fost fundamentată în 2012, când a fost adoptată Strategia în materie de bioeconomie a UE, bazată pe trei piloni sinergici:

• Investiţia în cercetare, inovare şi competenţe pentru bioeconomie.

• Dezvoltarea pieţelor şi a competitivităţii în sectoarele bioeconomiei printr-o intensificare durabilă a producţiei primare, prin conversia fluxurilor de deşeuri în produse cu valoare adăugată, precum şi prin mecanisme de învăţare reciprocă pentru ameliorarea producţiei şi a utilizării eficiente a resurselor.

• Consolidarea coordonării la nivelul politicilor publice şi implicarea părţilor interesate.

Strategia europeană prevede ca în domeniul bioeconomie să fie incluse fonduri comunitare, fonduri naţionale şi investiţii private care, de o manieră sinergică, să răspundă cerinţelor publice privind abordarea bioeconomică a dezvoltării europene în orizontul 2020, cu transgresie evidentă şi maximizată pentru următoarele perioade de programare, până în 2050-2100.

Strategia UE este una dintre propunerile operaţionale ale iniţiativelor emblematice „O Uniune a inovării“ şi „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor“ din cadrul strategiei Europa 2020.

Necesitatea de a creşte finanţarea publică pentru cercetarea şi inovarea în domeniul bioeconomiei a fost recunoscută şi asumată în cadrul viitorului program de cercetare al Comisiei  „Orizont 2020“, în care s-a propus acordarea a 4,7 miliarde euro pentru provocarea „Securitatea alimentară, agricultura durabilă, cercetarea marină şi maritimă şi bioeconomia“, cu finanţare complementară în alte domenii ale strategiei Europa 2020.

Propunerea Comisiei este una dintre propunerile operaţionale în temeiul iniţiativelor emblematice „O Uniune a inovării“ şi „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor“ din cadrul strategiei UE 2020.

Bioeconomia din Europa valorează deja cca 2.000 de miliarde de euro/an şi implică 22 milioane de locuri de muncă. Caracterul transsectorial al bioeconomiei oferă o oportunitate unică de a aborda în mod cuprinzător provocări sociale interconectate, precum securitatea alimentară, resursele naturale limitate, dependenţa de resursele fosile şi schimbările climatice, pe fondul unei creşteri economice durabile.

Prin această iniţiativă comună se vor investi 3,8 miliarde euro (două treimi provenind din sectorul privat) în activitatea de cercetare – dezvoltare – inovare destinată stimulării sustenabile a unor sectoare relevante pentru bioeconomie – compuşi chimici şi biologic-activi inclusiv pentru nutriţie umană şi animală; produse pentru protecţia plantelor împotriva bolilor şi dăunătorilor comuni şi emergenţi; biostimulatori pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor şi animalelor domestice;  biocarburanţi de generaţia a doua şi a treia, din deşeuri agricole şi silvice, reziduuri de procesare, material celulozic de origine nonalimentară şi material lignocelulozic etc.

Administrativ, strategia pentru bioeconomie a UE şi a României se va constitui într-o bază de principiu pentru reorganizarea şi redistribuirea activităţilor din sistemul de cercetare – dezvoltare – inovare destinate bioeconomiei: agrobioeconomia/economia „verde“ şi acvabioeconomia /economia „albastră“, având ca scop final sinergia instrumentelor de finanţare.

Pornind de la truismul că resursele Pământului sunt limitate sau ameninţate de extincţie (mai ales resursele de input-uri pentru activitatea agricolă): soluri pretabile pentru producţia agricolă, fertilitatea solurilor, apa dulce, resursele de energie fosilă, biodiversitatea în sens larg, iar resursele climatice cunosc o dramatică schimbare, probabil ireversibilă, complexate cu paradigma conflictuală „agricultură pentru hrana“ vs „agricultură pentru energie“, scopul şi obiectivele agrobioeconomiei trebuie subscrise respectării a două principii fundamentale, şi anume:

1) Principiul durabilităţii intervenţiei antropice în sistem, care va asigura condiţii de viaţă generaţiilor viitoare şi

2) Principiul ca soluţiile de exploatare a agroecosistemelor agricole şi a ecosistemelor forestiere să nu afecteze potenţialul de producţie, producţia şi calitatea resurselor bioalimentare, să asigure protecţia şi conservarea terenului agricol/forestier şi a biodiversităţii şi să contribuie la consolidarea socioeconomică a spaţiului rural, prin diminuarea impactului provocărilor societale.

În acest context, coroborat cu faptul că, în ultimii ani, în România cercetarea în domeniul agrobioeconomiei şi în special a bioresurselor de materii prime nonalimentare s-a desfăşurat insularizat, credem că pentru perioada de programare 2014-2020 este absolută nevoie de crearea unui sistem naţional dedicat, centrat pe domeniile econo­mice bioproducătoare, respectiv agricultura (inclusiv piscicultura/acvacultura) şi silvicultura. 

Dr. ing. Aurel-Florentin Badiu secretar ştiinţific ASAS