reclama youtube lumeasatuluitv
update 27 Jun 2022

Incredibil: mâncăm roşii iradiate!

Anul acesta pieţele au fost invadate de roşii de consum de slabă calitate, cu substanţă uscată ridicată, pulpă tare, fibroasă şi cep lemnos în interior. De asemenea, gustul lor nu amintea de ceea ce ştiam noi, românii. Nu în ultimul rând, controalele oficiale au descoperit uneori exces de compuşi toxici ai azotului. Dar niciun control oficial nu a scos în evidenţă că există tomate iradiate! Acest adevăr trist l-am aflat recent în urma unei discuţii purtate cu dr. ing. Costel Vânătoru, şeful Laboratorului de ameliorare al Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură (SCDL) Buzău.

Primul vinovat, amelioratorul

„Roşiile, pe care le numiţi de slabă calitate şi care nu mai au gustul de altădată, au apărut din mai multe cauze: genetice, tehnologice, chimice şi de mediu. Amelioratorii, în dorinţa lor de a creşte productivi­tatea, calitatea fenotipică a fructului, au neglijat, în procesul de ameliorare, unele gene valoroase. Au introdus gena LSL (long shelf life) care conferă fructului durată mare de păstrare după recoltare, dar acest fruct are substanţă uscată ridicată, o pulpă tare, fibroasă şi uneori prezintă cep lemnos în interior“, a declarat Vânătoru.

Conform celor spuse, din dorinţa de a obţine fructe maturate uniform, au înlăturat creaţiile care conţin fructe imature cu capac verde pronunţat (gena U), iar când se maturează rămâne o uşoară umbră sub formă de capac. Aceste probleme au fost eliminate în procesul de ameliorare şi înlocuite cu cele care prezintă gena u, cu fruct albicios, fără capac sau cu cele care prezintă fructe de culoare verde uniform (UG). La maturitate fructele acestor hibrizi sunt uniform colorate.

Însă, prin eliminarea genei U din procesul de ameliorare s-a eliminat şi complexul de gene SIGLK2, situat pe cromozomul 10, gene responsabile cu formarea cloroplastelor, foarte importante pentru fotosinteză şi absorbţia zahărului în fruct, scăzând astfel semnificativ calităţile gustative ale fructului.

Al doilea vinovat, tehnologia

„Tehnologia de cultură şi nutriţia sunt factori determinanţi în deprecierea gustului şi aromei. Acestea sunt date de un complex de peste 400 de substanţe“ – a afirmat cercetătorul.

În opinia sa, dacă se foloseşte o tehnologie modernă, în care cultura este realizată pe suport inert, unde plantele sunt hrănite cu „perfuzorul“ la rădăcină, cu substanţe chimice de sinteză, cu siguranţă că gustul şi aroma sunt total modificate.

Apoi, chiar şi în cazul culturilor pe pământ, din cauza carenţei de potasiu, fructele pierd din dulceaţă; carenţa de calciu determină reducerea perioadei de păstrare a fructelor şi favorizează crăparea prematură a fructelor. Lipsa acestor elemente din sol şi efectele climatice caracterizate prin temperaturi exce­siv de ridicate şi secetă atmosferică determină în cazul tomatelor o maturare neuniformă (coacere pătată), goluri şi abundenţa unui ţesut albicios în interiorul fructelor.

Aşadar, tehnologia poate distruge cu uşurinţă calităţile şi performanţele unei creaţii biologice sau, din contră, o poate pune în valoare.

Al treilea vinovat, maturarea forţată

Maturarea forţată a fructelor se realizează, de regulă, pe mai multe căi.

„În primul rând, este vorba de folosirea de către cultivatori a unor substanţe stimulatoare care grăbesc maturarea fructelor. Printre acestea se folosesc de multe ori erbicide care sunt extrem de periculoase pentru sănătatea omului şi a mediului. Dar adesea se foloseşte un hormon de sinteză, ethefonul, interzis în România. Însă produsul se poate folosi în continuare la pomi sau cereale. Găsindu-se în comerţ, poate fi procurat fără probleme şi de legumicultori“ – a afirmat şeful Laboratorului de ameliorare.

Potrivit cercetătorului, şi condiţiile de mediu sunt vinovate. Stresul termohidric provoacă maturarea forţată a fructului, comprimarea fenofazelor, scăzând astfel calitatea acestora, în ultimii ani crescând frecvenţa apariţiei arsurii solare.

De menţionat că, prin recoltarea prematură a fructelor, acestea sunt expuse, de asemenea, la o maturare forţată.

„Un experiment realizat la SCDL Buzău în anul 2010 a scos la iveală faptul că tomatele cumpărate din supermaket, aduse din import, au rezistat în condiţii climatice normale de laborator timp de peste 6 luni, în timp ce majoritatea creaţiilor româneşti s-au depreciat după 3-5 zile. Pentru obţinerea acestor creaţii din afară s-a folosit o genetică de vârf, iar în unele cazuri s-a folosit şi iradierea fructelor după recoltare, astfel distrugându-se toată viaţa enzimatică a fructului, conferindu-i durată lungă de păstrare după recoltare“ – a spus Vânătoru. Domnia sa a precizat că procesul de maturare a fructelor de tomate este un proces controlat genetic de gene responsabile.

La nivelul fructului se petrec o serie de procese fizico-chimice asistate şi controlate genetic. În condiţii normale, fructul intră în pârgă, se maturează şi se postmaturează. În acest timp au loc fenomene de biodegradare a pigmenţilor clorofilieni şi transformarea lor în licopen, caroten, vitamine etc. La fructele iradiate aceste fenofaze sunt blocate, rămân o perioadă lungă de timp netransformate, iar în final se deshidratează şi se depreciază prin stafidire.

Al patrulea vinovat, producătorul

În urma unui studiu de piaţă realizat de către cercetătorii de la SCDL Buzău, s-a ajuns la concluzia că cerinţele cultivatorilor autohtoni nu corespund cu cele ale consumatorilor.

Conform studiului, cultivatorii cer hibrizi de tomate productivi, cu fructe mari, de peste 180 g, cu fermitate mare a fructului şi cu durată mare de păstrare după recoltare, iar ţelul amelioratorilor din institutele prestigioase ale lumii este acela să obţină creaţii ale căror fructe să se păstreze de la un an la altul. Pe lângă acestea, producătorii vor ca fructele să fie uniforme, fără pete sau umbre în zona codiţei şi să aibă culoare uniformă şi aspect plăcut.

Însă consumatorii vor tomate gustoase, aromate, uşor zemoase, fără cep lemnos în interiorul fructului, bogate în substanţe nutritive şi vitamine, echilibrate în ceea ce priveşte raportul zahăr/aciditate. Tomatele româneşti cultivate în sistem tradiţional îndeplinesc această condiţie.

„În piaţă este foarte greu să separăm producţia autohtonă, din soiuri româneşti, de cea produsă cu seminţe din import sau de cele produse în alte ţări. Este o consecinţă a faptului că în România nu avem o piaţă de legume în adevăratul sens al cuvântului“ – se arată în studiu.

Criterii de depistare a tomatelor modificate

Vânătoru a spus că tomatele naturale, sănătoase pot fi recunoscute faţă de cele care au suferit transformări genetice sau de tehnologie, iradiate sau îmbibate cu substanţe chimice stimulatoare. Cea mai sigură cale este analiza de laborator. Din păcate, centrele capabile să realizeze astfel de analize sunt foarte puţine în România.

Mai sunt însă şi o serie de alte indicii care contribuie la recunoaşterea fructelor sănătoase.

Dacă fructul prezintă mucron, acel vârf ascuţit proeminent în zona punctului pistilar, acesta este un indiciu că acele tomate au fost stimulate excesiv cu substanţe chimice. Este drept că acest caracter este dat de prezenţa unei gene, BECK, dar sunt foarte puţine creaţii biologice comerciale, de serie, omologate, care manifestă acest caracter. Însă nu există nicio creaţie românească care să prezinte această însuşire. Singura creaţie de acest gen care circulă la noi este hibridul bulgăresc Precos, dar nici acesta nu se manifestă întotdeauna atât de vizibil.

De asemenea, prezenţa golurilor în interiorul fructelor poate fi iarăşi o dovadă a faptului că s-au folosit stimulenţi de fructificare. Atunci când fructele sunt foarte ferme şi în secţiune apare un cep lemnos excesiv în interior, iar în pericarpul fructului un ţesut de culoare verde-albicios înseamnă că s-a făcut o maturare forţată.

Dacă secţionăm fructul şi descoperim în locul cavităţilor (lojilor) seminale un ţesut de culoare verde gelatinos şi lipsesc seminţele parţial sau total se atestă faptul că fructul a fost fie maturat forţat, fie cultivat în sistem tehnologic superintensiv.

Traian Dobre

Articole înrudite

Articole recente - Lumea Satului