Lumea satului 750x100

update 29 Oct 2020

Un hobby rar în România, colecţionar de clopote

Peste 1.000 de clopoţei şcolari, de tribunal sau pentru urători, clopote de biserică pentru servirea mesei sau clopote marinăreşti, zurgălăi pentru sănii şi cai, tălăngi pentru vaci, boi, oi, capre, unele vechi şi de peste 100 de ani, provenind din Europa şi Asia, pot fi admirate şi „încercate“ în casa lui Cornel Costeliuc (foto), un colecţionar din Câmpulung Moldovenesc.

Clopotele sunt confecţionate din bronz, diverse aliaje şi din tablă, unele dintre ele fiind din perioada ocupaţiei austro-ungare din Bucovina, cel mai vechi datând din anul 1754.

Cornel Costeliuc este de profesie inginer zootehnist, este preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Taurine „Noua Fermă“ şi este pasionat de creşterea animalelor, având şi o fermă zootehnică. Când era copil a primit de la părinţi primele clopote şi primii zurgălăi pe care i-a atârnat de gâtul animalelor. Alte clopote care i-au plăcut cum sună le-a păstrat în casă pentru a le suna atunci când nu era printre animale sau când mergea de Anul Nou cu uratul.

„De atunci a început şi acea pasiune pentru colecţia de clopote. Am călătorit foarte mult şi din toate deplasările mi-am procurat, în loc de alte amintiri, câte un clopot frumos, un zurgălău interesant, un clopoţel frumos ornamentat sau cu un sunet aparte. Iniţial, nici eu nu am realizat că voi face o colecţie de clopote, de zurgălăi. Este un hobby rar în România“, ne-a spus Cornel Costeliuc.

Ideea de a organiza clopotele într-o colecţie a apărut în 1994, când Cornel Costeliuc a participat la o expoziţie-concurs de animale în Germania şi fiecare câştigător primea diplome şi clopote de diferite dimensiuni.

Tot la fermierii nemţi şi austrieci colecţionarul a văzut că aceste clopote primite ca premii sunt agăţate de grinzi şi sunt privite ca o distincţie având o mare valoare sentimentală, care se transmite din generaţie în generaţie, „iar cei de acolo nu vând în ruptul capului trofeele acestea“. Întors acasă a căutat clopotele pe care le avea depozitate peste tot prin gospodărie pentru că nu le dădea prea mare importanţă, le-a curăţat şi le-a aşezat pe rafturi, la loc de cinste.

Clopot de la Martin Schweineger, furnizorul de rasă Brună de Austria

„Dacă în România clopotul nu prezintă interes, în Germania şi Austria acesta este primit drept recompensă şi păstrat la loc de cinste. Am primit şi eu unul dintre clopote de la un mare crescător de animale din Austria, Martin Schweineger, furnizorul nostru de rasă Brună de Austria. Este un clopot deosebit, cu scene în relief şi cu o curea foarte interesantă din piele naturală. A fost o surpriză mare pentru că Martin mi l-a promis, mi l-a trimis şi m-am bucurat enorm pentru că doream să am un clopot din zona de munte a Austriei, din Tirol“, a precizat Cornel Costeliuc.

Cu ani în urmă, colecţionarul din Câmpulung a participat cu o expo­ziţie la Muzeul Tehnic din Bucureşti şi, spre surprinderea sa, sunt foarte puţini români care au o colecţie de clopote, clopoţei şi zurgălăi. Spune că fiecare clopot este unic, dar toate au aceeaşi calitate: nu îmbătrânesc. „Clopotul nu se deteriorează în timp, nu îşi pierde valoarea“, susţine Cornel Costeliuc. El spune că nu orice clopot se agaţă la gâtul unei bovine. Clopotul cel mai mare se pune la gâtul celei care conduce turma. Fiecare clopot este unic, sună altfel şi poţi să ştii unde este văcuţa după sunetul clopotului.

O colecţie rară care sună bine

Fermierul din Câmpulung spune că are o colecţie rară şi care sună bine, mai ales pentru cei care au ureche muzicală.

„Sunt şi clopote care sunt turnate în condiţii foarte bune şi din aliaje care dau acel sunet din care poţi distinge nota muzicală. Ele există într-o diversitate mare atât pentru oi şi capre cât şi pentru vacile mari, pentru cai, există şi clopote de biserică, clopote de birou, clopote tip piuă, clopote ornamentale sau cu destinaţii din cele mai neobişnuite. Sunt clopote din toată Europa, din Asia. Păcat că la noi în ţară nu mai sunt mulţi meşteri clopotari care să cunoască toate secretele meseriei“, ne-a declarat colecţionarul.

Fiecare exemplar are povestea lui

De fiecare clopot, fie că este primit sau cumpărat, se leagă o amintire.

„Prima amintire este legată de clopotul bisericii din satul natal, Breaza. Copil fiind, doream să cresc mai mare pentru că doar băieţii mari aveau voie să tragă clopotul mare al bisericii. Unul dintre primele clopote din colecţie l-am primit în urmă cu 30 de ani de la un pădurar român stabilit în străinătate, de care mă leagă multe amintiri. Un alt clopot drag l-am descoperit în Austria, la Biserica «Sf. Ştefan». Nu credeam că voi găsi un clopot de vânzare la o biserică catolică. În gospodăria mea am şi cai şi este o obişnuinţă în Bucovina ca iarna, când pui caii la sanie, să le pui şi zurgălăi. Este o frumseţe acel cântec al zurgălăilor, pentru că îţi aminteşti de copilărie“, a precizat Cornel Costeliuc.

Împreună cu soţia sa, care se ocupă de documentare şi de aranjarea clopotelor, Cornel Costeliuc doreşte să pună în valoare colecţia prin amenajarea unui spaţiu special în care să poată fi admirate cele peste 1.000 de exponate.

„Pentru moment nu este o expoziţie deschisă cu un program de vizitare pentru public, dar toţi prietenii, toţi cei care au intrat într-un dialog cu mine sau în contact, sau toţi cei care au dorit au putut şi pot să o viziteze fără niciun fel de probleme. Fata mea cea mică este cea mai încântată de colecţie. Când avem musafiri, prieteni, le arată colecţia şi le spune că «este colecţia pe care tata o să mi-o dea şi de care voi avea grijă pentru că eu voi fi fermier». Asta mă încântă, îmi dă putere, îmi dă elan şi mă încurajează să merg mai departe. Sper ca în curând să fie o expoziţie foarte bine organizată, pusă la punct tematic, astfel încât să devină o expoziţie inedită în ţară“, ne-a spus Cornel Costeliuc.

Silviu Buculei