Antoneta Nadu, din Bechet – Dolj, este profesoară de biologie. După o pensionare timpurie, a revenit, la 52 de ani, la pasiunea dintâi, arta şi tradiţia populară. A consacrat, în ţară şi străinătate, un brand, „Arta la sat“, cu succes remarcabil mai ales în Occident, unde locuitorii sunt fermecaţi de faptul că undeva, în Europa, se păstrează, nealterat, meşteşugul şi artizanatul popular. În România a revitalizat atât cât a putut covorul oltenesc.

Cum a început totul?

„După pensionare ştiam că trebuie să fac ceva, fiindcă n-aş fi avut răbdare să stau pur şi simplu. Pentru început am organizat expoziţii cu obiecte foarte vechi, colectate de la bătrânele satului. Apoi, mai ales că dobândisem câteva ţesături extrem de valoroase, m-am gândit să refac colecţia de artă din zona Olteniei. Soţul şi copiii m-au încurajat la mai mult, astfel s-a născut ideea unui atelier. Acolo am reeditat colţul copilăriei mele. Acasă, mama şi bunica mea ţeseau din toamnă până în primăvară. Lucrau pânză, din care croiau cămăşi, feţe de perne şi cearşafuri. Am învăţat de copil arta, începând cu pregătirea materialului, înălbirea fiind aproape un ritual. Plecam cu carul plin de rufe şi fire ori lână dis-de-dimineaţă, într-un loc celebru altădată, Balta Ţigăncii îi spuneam, cu o apă specială, iar până seara trebuia să spălăm şi să uscăm tot. Pe urmă ştiu să pun urzeala pe război şi să ţes orice model. Fireşte că azi avem alte condiţii, dar îmi place să pun în lucrul produselor noastre acele amintiri nepreţuite şi parcă ele prind însufleţire altfel“, a declarat Antoneta Nadu.

O artă veche, revitalizată cu succes

Cu trei proiecte guvernamentale, dintre care unul pentru investiţii, Antoneta Nadu a realizat un atelier în Bechet pentru lucrul manual al covoarelor inclusiv de mari dimensiuni. Produsele au fost trecute sub brandul „Arta la sat“, cunoscut pentru promovarea artei populare româneşti din zona de sud a Olteniei. Covoarele, chilimelele, carpetele, prosoapele decorative, ştergarele, feţele de masă şi de pernă etc. reproduc meşteşugul practicat de străbunii locurilor, cu unelte şi procedee nemodificate în timp: „Lucrăm cu bumbac şi lână 100%. Motivele pe care le aplicăm în război fac parte din colecţia muzeului nostru, le-am adunat din toate satele Olteniei. Avem covoare cu motive florale, avimorfe, zoomorfe, geometrice, antropomorfe. Toate sunt căutate, cu un plus pentru ţesătura florală.“ Atelierul, la care lucrează doar câteva femei pasionate de arta tradiţională, are câteva războaie verticale specifice zonei de sud a ţării. Antoneta Nadu spune că este foarte mândră de reuşita sa şi bucuroasă că menţine în viaţă o tradiţie în mare parte uitată în sate, unde abia dacă se mai găseşte o lucrătoare la două-trei mii de persoane. Este invitată la toate expoziţiile din ţară. A mers de nenumărate ori în Finlanda, Danemarca, Franţa, Spania, Italia, Germania, Slovenia, Ungaria, Austria, Bulgaria şi în Emirate, la Dubai. Meşteşugul său a fost apreciat peste tot şi de pretutindeni primeşte comenzi. Cea mai complexă a fost un covor de şapte metri. În rest, sunt căutate covoarele de dimensiuni mai mici, carpetele şi ştergarele.

Maria Bogdan